Bradu, prima comună electrificată din Argeş

3,185 views

INEDIT Noua monografie a comunei Bradu, care va apărea în curând, scoate la iveală, în premieră, date despre istoria acestei localităţi argeşene, detalii interesante care nu s-au ştiut până acum: în 1949, la conducerea comunei a fost instalată Ioana Muşat, prima femeie-primar din Argeş; în 1956, Bradu era prima comună electrificată din judeţ, iar în 1977, comuna se situa între primele 10 localităţi rurale din ţară, ca număr de locuitori: 6.698 de persoane.

 

Departe de a fi un „loc încărcat de istorie”, fără pretenţii de origine medievală, mai degrabă cu viziune pragmatică, aşezată strategic la poarta metropolitană a Piteştiului, comuna Bradu „face o figură frumoasă” şi ne dezvăluie, prin monografia în curs de apariţie, detalii fascinante ale unei istorii de aproape 1.500 de ani! La iniţiativa primarului Florin Frătică, istoria locurilor din graniţa de sud a Piteştiului a devenit obiect de studiu în urmă cu aproape doi ani. Documente originale din arhivele din toată ţara, cercetate în premieră, refac cioburi de istorie şi descoperă amănunte inedite despre locurile din Bradurile de altădată şi oamenii care le locuiau.

Legenda mirilor care s-au sinucis în ziua nunţii

În urma cercetărilor făcute prin arhivele naţionale, s-a descoperit că brădenii pot fi mândri că au şi ei legenda lor, nu celebră ca cea a Meşterului Manole, dar la fel de frumoasă şi de încărcată de semnificaţii. Legenda spune că Bradu ar fi fost întemeiat de locuitorii unui sat ars de turci, care se numea Topliţa sau Topliceanca. Era o zi de duminică, în care toplicenii nunteau după datină. Luaţi prin surprindere de o hoardă sălbatică de turci, zeci de săteni, cu femeile şi pruncii lor, au fost robiţi sau ucişi. Tinerii miri au avut de ales şi ei între robie sau moarte. Sub privirile îngheţate ale spahiilor, cei doi soţi au ales sacrificiul vieţii, aruncându-se, îmbrăţişaţi, în fântâna satului. Tot legenda spune că supravieţuitorii măcelului au părăsit Topliceanca şi au găsit refugiu spre miazănoapte, în pădurile de sub Dealul Albotei şi în Lunca Argeşului, unde au întemeiat vetrele Bradurilor, devenind astfel strămoşii brădenilor din zilele noastre.

Pădurile acopereau Bradu aproape în întregime

Pare incredibil, însă în vechime, teritoriul actual al comunei Bradu era acoperit de păduri, care se întindeau de pe Dealul Mărcădanului până în lunca râului Argeş. Astăzi, doar pădurea Podeanca mai separă Bradu de Jos de Albota. Primele informaţii despre întinderea vetrelor satelor din zona Bradu de la sfârşitul veacului al XVIII-lea apar pe hărţile militare austriece. O asemenea hartă este realizată de către un ofiţer Specht, care prezintă realităţile topografice din perioada războiului austro-turc (septembrie 1790 – mai 1791), aici figurând satul Bradu. Se poate observa că satul era aşezat pe râul Dâmbovnic, fiind străbătut de acesta chiar prin mijlocul vetrei. La est şi nord era înconjurat de păduri, iar râul era alimentat de patru izvoare. Tot la nord se poate observa o zonă mlăştinoasă întinsă. Pe vatra aceasta s-a dezvoltat, mai târziu, satul Bradu de Jos.

Brădenii, cei mai renumiţi lăptari din regiune

Tot conform documentelor, media de viaţă în comuna Bradu în urmă cu 200 de ani era de doar 55 de ani. Un alt lucru inedit din istoria brădenilor şi scos la iveală acum este reprezentat de ocupaţiile care au dus faima brădenilor: găitănari şi lăptărese. Conform catagrafiei din 1832, primul document care oferă date despre meşteşugurile practicate de locuitorii cătunului Geamăna, în sat existau şase fierari şi patru găitănari. Aceştia din urmă erau fabricanţi sau negustori de găitane. Găitanul reprezenta fire de mătase, aur sau argint împletite, folosite la hainele boierilor. Atât meşterii fierari, cât şi găitănarii din cătunul Geamăna nu aveau concurenţă în oraşul Piteşti. Produsele fabricate de ei erau apoi cu siguranţă comercializate în pieţele acestui târg. La începutul secolului XX, cea mai însemnată ocupaţie din care îşi câştigau existenţa cei mai mulţi dintre locuitori era „lăptăria”. În anii 1900, vacile lor erau cele mai bune din regiune – recunoscute astfel de toate satele din împrejurimi. Mai mult de jumătate din populaţia oraşului Piteşti era alimentată cu laptele din satul Geamăna.

Inedit… de Bradu

Pe lângă multele date scoase la iveală în premieră de noua monografie a comunei Bradu, aflăm lucruri inedite, care vor purta, cu siguranţă, o marcă proprie… inedit de Bradu. Şcoala din Geamăna este menţionată într-o listă din 9 martie 1839 ca fiind printre primele unităţi de învăţământ înfiinţate în Argeş. În 1949, la conducerea  comunei a fost instalată Ioana Muşat, prima femeie-primar din Argeş, al cărei mandat a durat până în 1950. În 1956, Bradu era prima comună electrificată din judeţul Argeş, iar reţeaua de apă potabilă totaliza, în 1965, 10 km de conductă şi 50 de cişmele. În 1977, comuna Bradu se situa între primele zece localităţi rurale din ţară, ca număr de locuitori: 6.698 de persoane.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI