DRACII ÎN PERICOL… Disperarea sau naivitatea îi determină pe unii dintre argeşeni să apeleze la aşa-zişi vindecători sau dezlegători de farmece. La Gara Piteşti, vizavi de Mc Donalds, a apărut, de curând, în clădirea unei foste taverne, o biserică. Pe frontispiciu are o cruce mare, cu Iisus răstignit, şi, conform programului afişat, la „Biserica Universală” din Piteşti, marţea se ţine slujba de vindecare, vinerea – de dezlegare a farmecelor şi de alungare a blestemelor, iar duminica – liturghia principală pentru „Transformarea Vieţii”.

Curioşi să aflăm ce se întâmplă dincolo de geamurile mate ale „Centrului de Ajutor Spiritual – Biserica Universală” am mers şi noi, vinerea trecută, la ora 9.00, la slujba de dezlegare a farmecelor. Înăuntru peste 100 de oameni stăteau pe scaune, cu ochii închişi şi cu mâinile la cap. În faţa lor, un bărbat în jur de 35 de ani, îmbrăcat cu o cămaşă roşie, vorbind o română stâlcită, cu un puternic accent portughez, urla din toţi rărunchii ceva despre Iisus şi Diavol în acelaşi timp, iar, după fiecare frază a lui, cei prezenţi exclamau: „Amin!” sau „Ieşi!!!”. Cei mai mulţi dintre enoriaşi erau persoane de peste 55 de ani, cu vizibile probleme sociale. Pe pervazul unui geam stăteau doi copilaşi, care nu aveau mai mult de şase ani, ce se uitau speriaţi la bărbatul în roşu care ţipa, dar şi la mama lor ce îşi ţinea capul plecat şi ochii închişi. Toţi cei prezenţi în sala de rugăciune aveau prinsă pe mâna dreaptă o banderolă din hârtie roşie în formă de cătuşă, pe care scria „Dezlegarea farmecelor”. Pe această hârtie fiecare fusese pus să-şi noteze toate problemele pentru care venise. Chiar în timpul slujbei, dintr-un colţ al bisericii s-a auzit un ţipăt puternic. O femeie în vârstă era ţinută de cap de asistenta „preotului”, care îi bolborosea ceva de genul „Ieşi afară, duh rău!!! Părăseşte acest trup şi acest suflet!”. După fiecare frază, bătrâna ţipa şi spunea: „Mă arde! Mă arde!”.

 

Slujbă pentru alungarea vrăjilor şi dezlegarea blestemelor

În tot acest timp, preotul îşi continua lupta cu duhurile rele şi le poruncea să iasă din oamenii prezenţi, invocând câteva dintre motivele pentru care cei din sală veniseră să se vindece: „Ieşi afară, părăseşte această fiinţă, duh rău!… Cineva a fost la vrăjitoare şi i-a făcut vrăji! Ieşi afară, duh rău! Ieşi din casa ei, ieşi din patul ei! Cineva a pus o foarfecă deschisă sub perna ei. Cineva i-a făcut farmece! Să-i lase soţul ei în pace! Soţul a plecat cu altă femeie şi a lăsat-o cu doi copii mici! Ieşi afară din viaţa mea, din familia mea, din casa mea, ieşi afară tot răul! În numele lui Iisus, ieşi acum!… Băiatul meu este deştept, cuminte, dar nu îşi găseşte soarta! Fata mea nu are noroc, nu este fericită! O colegă de la serviciu se poartă frumos cu mine, îmi aduce prăjituri, dar îmi face farmece să îmi pierd serviciul! Soţul meu bea şi mă bate! Alungă tot răul! Ieşi!!! Alungă cancerul din corpul meu!”,  turuie preotul, fără întrerupere, minute-n şir. În tot acest timp, credincioşii continuau să stea cu mâinile la cap. La un moment dat, preotul le cere enoriaşilor să se ridice în picioare, să se apropie de el, să-şi pună cu toţii mâinile pe şale. Încep cu toţii un soi de rugăciune, după care  preotul le cere să se întoarcă fiecare cu faţa spre zona în care îşi are casa. Din această poziţie, spre toate punctele cardinale ale judeţului, se spune o nouă rugăciune în grup, dar, de această dată, cu mâinile ridicate spre Cer: „O, Doamne, alungă din casa mea toată răutatea, toată invidia, blestemele şi farmecele! Alungă tot răul din familia, din casa mea, toate neînţelegerile şi toate certurile! Acum, du-te, duh rău! Ieşi!!!!”.

Fiecare plăteşte după posibilităţi…

După tot acest ritual de grup, la finalul slujbei, preotul trage concluziile: „Nu este aşa că acum aţi scăpat de toate durerile, de toate greutăţile? Nu este aşa că nu mai simţiţi acea durere apăsătoare pe care o simţeaţi până să veniţi aici? Eu vă spun sigur că, începând de astăzi, nu veţi mai avea durere”. Cu toţii răspund în cor: „Da”, după care preotul i se adresează unei femei din primul rând: „E bine acum?”. Fără să stea pe gânduri, femeia răspunde: „Da, e foarte bine. Aveam dureri de cap, ameţeli. Acum nu mai simt nimic. Sunt la a doua şedinţă şi deja mă simt mult mai bine”, mărturiseşte femeia în vârstă de vreo 60 de ani, care ajunsese aici, fiind adusă de o prietenă. După acest exemplu personal,  preotul le cere celor care încă mai rămăseseră cu ceva „greutate” sau „durere” în ei să se apropie de el pentru ultimele retuşuri… Prima care îşi face curaj este o femeie de 50 de ani, destul de robustă şi înaltă, care i se adresează preotului: „Când dumneavoastră spuneaţi rugăciunea, eu simţeam o amărăciune în gură. Apoi mi s-a uscat gura de tot. Acum mă doare partea stângă a capului!”. Imediat preotul prinde capul femeii în palmele sale şi, în timp ce o zgâlţâia destul de tare, strigă: „Ieşi, duh rău din trupul şi sufletul acestei persoane! Ieşi!!!”. Ca prin minune, femeia spune că nu mai simte nicio durere, iar alte persoane se înghesuie să-şi bage şi ele capul în mâinile preotului. Spre finalul slujbei, credincioşii sunt rugaţi să-şi lege, simbolic, mâinile cu „cătuşele” roşii din hârtie, să le ridice către Cer, după care să rupă cătuşele în bucăţi, pentru a „distruge tot răul”. Resturile sunt colectate într-o pungă şi li se dă foc într-un bol de metal. Liturghia se încheie cu o colectă, enoriaşii primind un plic unde fiecare pune o sumă de bani, după posibilităţi, fără ca tariful să le fie sugerat de preot. Înainte să se despartă de enoriaşi, preotul le reaminteşte acestora că „lupta cu Diavolul este o luptă continuă şi că doar o singură şedinţă nu este suficientă pentru a învinge forţele Răului”. De asemenea, enoriaşilor li s-a cerut să le spună şi celor pe care-i cunosc şi au „Draci în ei” de beneficiile slujbelor de la „Biserica Universală” din Piteşti.

„În afară de naivitate, este vorba şi de şarlatanie”

Am dorit să aflăm şi cum vede un specialist acest fenomen. Aşa că ne-am adresat medicului psihiatru Victoria Irimia, care ne-a declarat: „În acest caz, este vorba în primul rând de o precaritate educaţională a unor oameni cu o educaţie mai mult decât redusă, care cred în farmece, în incantaţii. Este vorba de o pătură foarte naivă, care, pe acest teren foarte vulnerabil social, ajung în aceste situaţii. Aici ar trebui să facă ceva Şcoala, Biserica, instituţiile statului. În afară de naivitate, este vorba şi de şarlatanie. Există bărbaţi şi femei care promovează acest lucru. Sunt puşi să spună că, după ce au fost acolo, bărbatul lor nu mai bea, deşi unele poate că nici nu sunt măritate. Dar aceste persoane sunt plătite pentru asta. Mai grav este atunci când sunt implicaţi şi copii. Aceşti copii vor ţine minte aceste situaţii şi, la maturitate, vor apela şi ei la aceste metode. Grav este şi atunci când sunt implicaţi bolnavi. Aceste metode pot să le facă rău, mai ales când se întrerupe medicaţia”.

„Aceşti sectanţi veniţi din afară speculează credulitatea oamenilor”

Tot despre acest caz i-am cerut părerea şi preotului paroh Lucian Grigore, de la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Piteşti. „Dintotdeauna au fost oameni creduli! Pe Dumnezeu trebuie să-l căutăm în biserică, în biserica Lui, nu prin aşa-zise miracole din astea, menite să ameţească. Aceşti sectanţi veniţi din afară speculează credulitatea celor care se cred credincioşi. Dar aceasta nu este credinţă! Ce facem, ne închinăm la idoli, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu? Cei care merg acolo, la această biserică, nu au credinţă adevărată. Ei caută miracole de dragul miracolelor. Să fii credincios înseamnă să fii evlavios, să-l cinsteşti pe Dumnezeu. Religia nu se bazează pe miracole în sensul strict al cuvântului. Cei care cred nu au nevoie de minuni şi nici nu cer minuni. Se lasă în credinţa lui Dumnezeu. Nu poţi să-l găseşti pe Dumnezeu în tot felul de şandramale. Biserica are un cult, o istorie în spate. Sigur că Dumnezeu este peste tot, dar sunt Case ale lui Dumnezeu, înălţate de credincioşi, din dragoste”, a concluzionat preotul Lucian Grigore.

„Biserica Universală” vine din Brazilia

„Biserica Universală a Împărăţiei lui Dumnezeu” este o grupare religioasă de tradiţie penticostală, înfiinţată în Brazilia, în 1977, de pastorul Edir Macedo. În prezent, acest cult este prezent în peste 176 de ţări. În România, Catedrala Credinţei (sediul central al „Bisericii Universale”) a fost inaugurată în Bucureşti pe 25 mai 2008. Credinţa în vindecarea divină şi în darurile supranaturale pe care Sfântul Duh le oferă credincioşilor sunt doctrine de bază ale acestei religii. De-a lungul timpului, biserica a fost acuzată în diferite state de fapte ilegale şi imorale, inclusiv de evaziune fiscală, şarlatanism, intoleranţă religioasă şi obţinerea de bani de la oameni săraci (bani care, în loc să fie distribuiţi persoanelor defavorizate, ar fi ajuns la lideri ai bisericii). Activităţile „Bisericii Universale” au făcut şi obiectul unei anchete din anul 1997 a Parlamentului belgian. „Comitetul de Anchetă a Cultelor” din Belgia a etichetat „Biserica Universală” drept un „cult periculos”, iar în raport se preciza că: „Biserica susţine că împărăţia lui Dumnezeu se află pe pământ şi că ea poate să ofere o soluţie la orice problemă: depresie, şomaj, probleme familiale sau financiare. În fapt, se pare că biserica este o asociaţie cu adevărat criminală, al cărui unic scop este îmbogăţirea”. Raportul a generat mai multe controverse, Parlamentul belgian a respins, însă, o mare parte din acuzaţii, iar „Biserica Universală” a câştigat în instanţă un proces cu statul belgian vizavi de acuzaţiile aduse. „Biserica Universală” deţine al treilea post de televiziune din Brazilia – ca popularitate – zeci de posturi de radio, câteva ziare, o bancă şi numeroase proprietăţi. În România, reprezentanţii „Bisericii Universale” au emisiune la OTV.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI