Drama piteşteanului Adrian Ciungu a început în 1986. La acea vreme, avea 19 ani şi o relaţie cu o fată cu doi ani mai mică decât el. Treaba nu a mers, aşa că cei doi s-au despărţit, iar Adrian şi-a văzut de drumul său, de student. Numai că, după despărţire, fosta sa parteneră i-a făcut o surpriză: fata a declarat că Adrian ar fi tatăl copilului pe care l-a născut la aproape un an distanţă de momentul despărţirii.
„Miliţienii m-au bătut, mi-au făcut dosar penal, ameninţându-mă că or să mă bage în puşcărie, dacă nu recunosc copilul”
Pentru că nu exista nici cea mai mică şansă ca el să fie tatăl, bărbatul a contestat acest lucru, în 1986. Doar că, pe vremea aceea, autorităţile comuniste nu concepeau ca un copil să nu aibă tată, aşa că judecătorii de la Tribunalul Argeş s-au conformat şi au dat o sentinţă şocantă: Adrian Ciungu a fost obligat să îşi asume paternitatea copilului şi să-i plătească pensie alimentară.La fel de şocantă ca sentinţa este şi mărturia lui Adrian despre calvarul prin care a trecut, în urmă cu 25 de ani: „Fata cu care am fost prieten era minoră când a născut. După naşterea copilului a intrat Miliţia pe fir şi m-au ridicat de acasă. M-au bătut, mi-au făcut dosar penal, ameninţându-mă că or să mă bage în puşcărie, pentru că am întreţinut relaţii sexuale cu o minoră, dacă nu recunosc copilul. Am făcut mai multe analize de sânge şi încă unele foarte complexe. Ba chiar mi-au comparat şi amprentele de la mâini şi picioare cu cele ale copilului, iar cei de la IML au spus că probabilitatea ca eu să fiu tatăl copilului este foarte mică, sub 10%. Judecătorul nu a ţinut însă cont de asta şi aşa am ajuns tatăl unui băiat care nu avea nicio legătură cu mine”. Învins de o justiţie strâmbă, Adrian Ciungu a încercat să îşi continue viaţa. Un lucru imposibil. Întâmplarea şi-a pus adânc amprenta pe viitorul său. Depresiv, complexat şi terorizat de fosta prietenă, Adrian a fost nevoit să renunţe la facultate, şi nu odată, ci de două ori, fiindcă s-a îmbolnăvit de hepatită cronică. Şi-a ratat şi o căsnicie care abia începuse… Într-un final, a reuşit să termine facultatea şi a ajuns inginer electronist. Dar mereu a fost obsedat de ideea de a scăpa de acel coşmar, gândindu-se inclusiv să plece din ţară. Într-un cuvânt, decizia justiţiei i-a schimbat totalmente şi ireversibil întreaga viaţă. Deşi era nevinovat, Adrian Ciungu a trebuit ca, până la majoratul copilului, în 2004, să plătească lunar pensia alimentară stabilită de instanţă. 400 de lei, pe vremea comunismului, iar după Revoluţie, un sfert din salariu. „La un moment dat, îmi mai luasem un al doilea serviciu. Nu ştiu cum a aflat şi m-am trezit ameninţat de poliţie să plătesc şi din acel salariu 25%, altfel îmi fac dosar penal”.
15 mii de euro pentru o viaţă distrusă
Cum dorinţa de a-şi demonstra nevinovăţia l-a urmărit zi de zi, în urmă cu un an şi jumătate Adrian Ciungu a reuşit să-l contacteze pe copilul ce îi purta numele şi care îl credea tată. Tânărul avea 24 de ani. După ce i-a explicat situaţia şi prin ce a trecut, băiatul a acceptat să se supună unui test ADN la Institutul de Medicină Legală de la Bucureşti. Rezultatul a fost unul clar: nu el era tatăl. Cu dovada indubitabilă, bărbatul a cerut, anul trecut, redeschiderea procesului din 1986, desfăşurat la Tribunalul Argeş, iar, de această dată, justiţia i-a făcut dreptate: Adrian Ciungu nu este tatăl biologic al băiatului.
Încurajat de avocata sa, Ingrid Alexandrescu, Adrian Ciungu a deschis apoi un alt proces împotriva statului român, la Judecătoria Piteşti, pentru acordarea de despăgubiri morale şi materiale. Pentru cei 18 ani de chin şi de obligare la plată a pensiei alimentare către un copil care nu era al său. „Am câştigat doar 15.000 de euro daune morale, dar nu şi materiale! În motivare se arată că nu mi-au putut da banii înapoi, pentru că statul nu a avut calitate procesuală pasivă! Nu prea înţeleg termenii, dar, după mine, statul a avut o calitate cât se poate de activă! Miliţia era a statului, judecătorii ţineau de stat. Ce mă deranjează este că şi acum justiţia continuă în aceeaşi manieră: nu vrea să îşi recunoască greşeala. Cinstit ar fi să îşi asume răspunderea. Sunt convins că nici în continuare nu vor proceda corect, dar sunt dispus să ajung la CEDO”, susţine Adrian Ciungu.
La un calcul simplu, omul ar avea de recuperat cel puţin câteva zeci de mii de euro, echivalentul la valoarea zilei a pensiei pe 18 ani. „La acestea ar trebui să se adauge şi costul analizelor, şi de atunci, şi de acum. În ’86, am plătit 1.500 de lei analiza de sânge şi peste 3.000 pe cea complexă! Erau bani, nu glumă, mai ales că eram un puşti de 19 ani. Acum, la IML, testul ADN a fost 27 de milioane. Nu mai spun de avocaţi, alte expertize şi tot ce am pierdut în viaţă!”.
Un caz unic în România
Despre această speţă, avocata Ingrid Alexandrescu ne-a declarat: „Decizia a fost dată pe 1 iulie 2011 şi este o premieră în această materie, nu ştiu să mai existe în ţară vreun caz asemănător. Este, însă, ilogică, pentru că, odată ce s-a demonstrat că statul a greşit şi se acordă despăgubiri morale, să nu acorzi şi pe cele materiale, mai ales că legiuitorul spune că merg împreună. Este evident că, odată ce îşi asumă vina pentru o culpă, statul este dator să îi returneze şi banii pe care i-a plătit degeaba domnul Adrian Ciungu. Iar suma acordată de instanţă, doar 15.000 de euro, daune morale, este absolut infimă, comparativ cu ce a trăit acest om. Noi am cerut mult mai mult, şi oricum nu compensează o viaţă distrusă de o decizie greşită, de acea vom înainta recurs. Indiferent cum ar fi, odată ce decizia va fi irevocabilă, vom executa statul român, iar Ministerul de Finanţe va trebui să-i dea banii domnului Ciungu”.
