SINGURI ACASĂ Aproape 2.200 de copii argeşeni au un părinte sau pe ambii plecaţi la muncă în străinătate, fiind rămaşi în grija bunicilor, a rudelor, a vecinilor sau chiar a prietenilor. Pentru ei, organizaţia „Salvaţi Copiii” derulează programul de sprijin „Creştem împreună”. Copiii care experimentează copilăria trăită departe de părinţii plecaţi la muncă în străinătate au intrat deja într-un nou an de separare, odată cu sfârşitul vacanţei de vară. Pentru că cei mici nu s-au adaptat şcolii din Vest sau pentru că slujbele ori banii nu le permit să îşi ia şi copiii, mulţi dintre părinţi şi-au lăsat odraslele acasă.

În timp ce părinţii se chinuiesc acolo, cei mici se chinuiesc şi ei aici, în grija bunicilor, rudelor sau chiar a vecinilor. O parte dintre copiii din Piteşti rămaşi „singuri acasă” au însă norocul de a beneficia de un program special realizat de organizaţia „Salvaţi Copiii”, intitulat „Creştem împreună”. Un psiholog, un învăţător şi alte câteva persoane care fac muncă voluntară se ocupă de micuţii ce nu mai au sprijinul părinţilor şi încearcă să suplinească lipsa acestora în viaţa lor. „Anul trecut am desfăşurat programul în trei şcoli din oraş: nr. 6, 14 şi 17, unde ni s-a oferit spaţiu şi sprijin, şi ne-am ocupat de circa 40 de copii. Sperăm ca anul acesta să ne extindem, pentru că programul se va derula cel puţin până la sfârşitul lui 2012. La început, copiii au fost destul de reticenţi, însă, pe măsură ce au auzit ce facem, au venit chiar ei, mulţi aduşi de cei în grija cărora au rămas. Încercăm să le oferim copiilor ajutor la lecţii, mai ales celor care rămân în urmă pentru că acasă nu are cine să se ocupe de ei, să îi atragem în tot felul de activităţi pentru a le ocupa timpul şi să îi punem în legătură cu părinţii, în măsura posibilităţilor. I-am dus la Zoo, la Teatrul de Păpuşi, i-am scos la plimbare, le-am organizat ziua de 1 Iunie. Este important să îi distragem de la problemele lor şi să nu îi lăsăm să alunece. Ajutorul psihologic este însă primordial. Era un băieţel, rămas în grija unor vecini, care, imediat ce ajungea acasă de la şcoală, îşi arunca ghiozdanul şi apoi colinda de unul singur, fără să ştie nimeni de el, nemâncat, neîngrijit…Odată ce l-am atras în grup, s-a schimbat, pentru că i-am oferit o alternativă!”, ne-a declarat Dumitra Sima, preşedinta filialei argeşene a asociaţiei „Salvaţi Copiii”.  
Cazurile cu care s-au confruntat cei de la „Salvaţi Copiii” au fost dintre cele mai diverse. „Unii dintre copii au fost şi ei plecaţi cu părinţii şi nu s-au adaptat, deşi au apucat să facă un an sau chiar doi în spaniolă sau italiană. Copiii cu care am lucrat aveau părinţii plecaţi în Italia, Spania sau Grecia, cel mai frecvent, însă au fost şi cazuri în care erau plecaţi cu serviciul în Germania sau Kazachstan, militari plecaţi în misiune. Am avut o fetiţă, Maria, cu o poveste foarte specială. Părinţii erau despărţiţi, tatăl o părăsise, iar mama plecase la muncă în Spania. Era foarte tăcută, nu vroia să comunice, să se integreze…Alt caz deosebit a fost cel al unor fraţi, unul de clasa a şasea, altul de a unsprezecea, care erau singuri, ambii părinţi fiind plecaţi. Oficial, erau în grija unor rude, dar practic ei se descurcau singuri, şi cu şcoala, şi cu mâncarea, şi cu toate treburile gospodăreşti. Vă daţi seama cât de greu le era!”,  ne-a spus învăţătorul – pensionar Ion Bogdan, voluntar în cadrul organizaţiei „Salvaţi Copiii”.

59 de copii uitaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate

În evidenţele Direcţiei pentru Protecţia Copilului Argeş există, în acest moment, aproape 2.200 de copii care au părinţii plecaţi. Numărul acestora a fost relativ constant în ultimii ani: 2.295 în 2009, 2.228 în 2010 şi 2.183 la sfârşitul lunii mai 2011. Legea spune că şcolile şi Primăriile au obligaţia de a raporta numărul copiilor aflaţi în această situaţie, dar cifrele respective se bazează pe raportările a doar 77 de primării din judeţ, din totalul de 102. În concluzie, mai mult ca sigur, numărul micuţilor este cu mult mai mare. Oficial, din cei 2.183 de copii, 1.389 au un singur părinte plecat, iar 469 dintre ei au rămas fără ambii părinţi. Alţi 325 de copii care au rămas cu un singur părinte, în urma divorţului, sunt şi ei rămaşi singuri pe lume, acesta fiind plecat la muncă în străinătate. Cei mai mulţi dintre ei au rămas în grija bunicilor, dar există şi situaţii speciale: copii rămaşi la  rude până la gradul patru, naşi, prieteni de familie, cunoştinţe de familie, dar şi la vecini sau chiar la sora concubinului mamei. Cea mai mare parte dintre copii sunt de vârstă şcolară, numărul celor până în 6 ani fiind de 287. Cei care ţin legătura cu familia şi de care părinţii se preocupă reprezintă cazurile fericite, însă există şi copii de care, odată plecaţi, părinţii nu au mai vrut să audă şi i-au „uitat” pur şi simplu, şi la propriu şi la figurat: 46 au ajuns în centre de plasament şi alţi 13 locuiesc la asistenţi maternali profesionişti.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI