AMAZOANELE „Florile de colţ ale Posadei”. Aşa sunt supranumite cele 20 de femei din Batalionul 33 „Vânători de Munte” din Curtea de Argeş sau Task Force 33 (TF 33) – numele de cod din operaţiunile armate din Afganistan. Vesta antiglonţ cântăreşte 16 kg, iar casca – încă două, iar ele sunt nevoite să le poarte 14-16 ore pe zi. Dar „Florile de colţ ale Posadei” îşi doresc să demonstreze că nu sunt doar simpli militari, ci şi unii cu experienţă de luptă. „Florile de colţ” ale TF 33 au demonstrat că ştiu ce înseamnă pericolul, viaţa dură, încrederea în forţele proprii şi responsabilitatea şi ce presupun cele şase luni în Afganistan: rezistenţă fizică şi psihică, echilibru emoţional şi concentrare. Sublocotenentul Alexandra Bordea este comandant de grup cercetare. Chiar dacă se află în prima misiune din cariera ei, ştie foarte bine ce are de făcut. „Unde te poţi pregăti mai bine pentru cariera pe care ţi-ai ales-o şi ţi-o doreşti cât mai împlinită, decât în asemenea situaţii? Consider că numai situaţiile deosebite, cum sunt şi cele de aici, pun în evidenţă adevăratele caractere umane”, este motivaţia ei pentru stagiul din Afganistan. Alexandra ştie foarte clar că cine greşeşte, plăteşte, şi că aici nu poate fi vorba despre greşeli. Cel puţin pot fi acceptate unele erori, însă greşeli – în niciun caz. A fost impresionată de faptul că pământul afgan „arde tot timpul sub tălpi” şi la propriu şi la figurat.
Sublocotenentul Mihaela-Alina Ozam consideră că o misiune în Afganistan este definitorie pentru un tânăr ofiţer. Prin aceasta vrea să demonstreze, în numele tuturor femeilor din armată, că o femeie poate fi la fel de capabilă ca şi un bărbat. „Să vii aici este o confruntare cu tine însuţi”, este părerea sa. „Aici te întâlneşti cu situaţiile în care viaţa ţine şi de noroc, nu doar de pregătire. În plus, să fii comandant de pluton, să porţi responsabilitatea atâtor suflete, îţi face sângele să curgă mai intens. Dacă familia îţi este alături şi e mândră de tine, atunci treci peste toate greutăţile zilnice”, spune ea.
Sergentul Gabriela Bugiu este încadrată specialist la un grup de cercetare. A terminat Şcoala de Subofiţeri cu această specialitate şi a considerat că trebuie să finalizeze această etapă cu o misiune într-un teatru de operaţii. Este o sportivă medaliată la multe concursuri aplicativ – militare în ţară. „Prima experienţă şi primele emoţii au început atunci când comandantul de pluton ne-a anunţat ora şi locul pregătirii pentru prima misiune, iar punctul culminant a fost atunci când, la prima ieşire, şeful de echipaj a anunţat: Culvert…oprim şi trecem la cercetare!”, a descris sergentul Gabriela Bugiu primul contact cu praful afgan. Deşi familia sa nu a fost de acord, în prima fază, cu plecarea şi cu riscurile pe care şi le-a asumat, Gabriela a reuşit să îi convingă că aceasta este cariera pe care şi-a ales-o, iar experienţa în Afganistan îi va fi utilă în carieră.
Marcate de sărăcia şi durerea din Afganistan
Deşi sunt militari de carieră şi sunt antrenate pentru a se apăra şi pentru a apăra cu orice preţ nişte idealuri şi principii, totuşi nici una dintre cele 20 de argeşence nu şi-a pierdut sensibilitatea şi nici frumuseţea interioară, fiind profund marcate de o serie de sentimente speciale, după ce au descoperit această ţară şi problemele ei. „Afganistanul este o ţară cu sate mici, case construite din chirpici sau pământ tasat, unde oamenii trăiesc la limita supravieţuirii. M-a marcat nivelul de trai al oamenilor şi modul cum reuşesc să supravieţuiască şi să-şi crească copiii”, este de părere caporal Nicoleta Sescioreanu, pistolar de meserie şi antrenată pentru cele mai dure situaţii.
Maistrul militar clasa I Carmen Dragnea, încadrată ca bucătar şi comandant de grupă, aflată la a treia misiune, a fost şi ea marcată de dramele afganilor. „Am văzut Afganistanul în toate lunile anului, în toate anotimpurile. Totul este diferit faţă de la noi. Oamenii, căldura, nisipul, ziua şi noaptea, până şi albastrul cerului este altfel. Ca mamă, cel mai mult m-a marcat zâmbetul firav al copiilor afgani, copilăria lor într-o ţară măcinată de sărăcie şi război”.
