11 fraţi trăiesc cu 11 milioane pe lună

RECORD Când s-au căsătorit, în urmă cu 17 ani, Marilena şi Cornel Anghel din Oarja nu au crezut că vor ajunge să crească o echipă de fotbal.

Oameni cu frica lui Dumnezeu, cei doi nu au vrut să audă de avort, iar copiii, 11 la număr, au venit unul după altul, părinţii bucurându-se pentru fiecare dintre ei, ca şi cum ar fi fost primul. De cum te apropii de casa lui Cornel Anghel din Oarja, te aştepţi ca cei 11 copii – cel mai mic de 6 luni, iar cel mai mare de 17 ani – să te primească într-o larmă, specifică unui număr atât de mare de copii, cu toţii adunaţi într-o bătătură în care nu ar putea fi parcat mai mult de un Tir.

Şi, cu toate acestea, odată ajunşi în faţa porţii, a trebuit să strigăm minute bune, pentru ca cineva să ne răspundă. Într-un final, un prichindel de nici 6 ani, care îşi căra în braţe fratele mai mic, de şase luni, ne-a salutat respectuos şi ne-a întrebat pe cine căutăm. Iniţial, după liniştea din curte, am crezut că am fost îndrumaţi greşit, dar micuţul ne-a lămurit repede că acolo locuieşte familia Anghel. „Dacă vreţi să vorbiţi cu tata, o să-l chem imediat”.

 

În scurta aşteptare, încercam să ghicim cu arată, în România zilelor noastre, bărbatul care a avut curajul să fie tatăl a 11 copii, când, în majoritatea familiilor, numărul urmaşilor nu sare de 1-2. Nimic ieşit din comun. Cornel Anghel este un om normal, simplu, dar cu o filozofie de viaţă pe care rar o întâlneşti în astfel de situaţii: „Aceştia sunt cei 11 copii ai mei. Priviţi-i!…La care aş fi putut eu să renunţ sau cine mi-ar fi dat mie dreptul să iau viaţa unuia dintre ei? Niciunul nu mănâncă pâinea mea, ci pe a lui. Orice copil care apare pe lume este un dar de la Dumnezeu şi, ca atare, o minune. Toate lucrurile ce apar în lume sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar copiii – cu atât mai mult. Chiar Mântuitorul ne spune asta, prin pilda sa plină de înţelepciune – „Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor”, ne-a spus bărbatul care, la 41 de ani, are, nici mai mult nici mai puţin de 11 copii.

„Copiii mei s-au crescut unii pe alţi”

După scurta lecţie de viaţă şi credinţă, Cornel Anghel ne-a intuit curiozitatea jurnalistică şi, fără ca noi să mai apucăm să-l întrebăm ceva, a început singur să ne povestească: „Am lucrat până acum doi ani la Petrochimie, iar când am văzut că încep să ne dea afară, am plecat. Am avut noroc, fiindcă am luat şi salariile compensatorii şi m-am trecut şi în concediu pentru creşterea ultimului copil. Nu primesc mare lucru; în total, cred că nu adunăm 1.100 de lei noi pe lună, toţi banii noştri, dar ne mulţumim şi cu ăştia. Avem vite, muncim la câmp şi pot spune că ne descurcăm. Este adevărat că ne ajută şi copiii cei mai mari, iar cei mai mici au grijă unii de alţii. Copiii s-au crescut singuri, unii pe alţii, şi asta a fost cea mai mare bucurie a mea.
Când vin de la şcoală, cei mai mari învaţă cu cei mici legănându-i pe picioare. Toţi merg la şcoală şi învaţă foarte bine, mai ales că au înţeles că ăsta este singurul lucru care le va deschide calea în viaţă”, ne-a povestit Cornel Anghel.
Singurul of al lui Cornel nu este, aşa după cum s-a văzut, nici grija zilei de mâine, nici numărul mare al copiilor, ci un lucru la care puţini s-ar fi gândit: faptul că nu poate merge cu toţi copiii deodată la oraş. „Am mers odată cu toţi copiii la Piteşti şi, de atunci, m-am lecuit. Fiind mulţi, pe doi i-am pierdut pe drum. Am mers să cumpărăm ceva din Piaţa Ceair şi, la ieşire, când i-am numărat, lipseau doi. Unde să-i cauţi în vacarmul acela de lume şi cum? Unde să-i las pe restul, ca să-i caut pe cei doi? I-am pus pe toţi să se ţină de mână şi, aşa, în şir indian, am plecat prin piaţă să-i căutăm pe cei doi. Cum credeţi că i-am găsit? Fiind mici, nişte ţărani îi puseseră pe masă şi întrebau pe toată lumea dacă ştie cineva cine sunt. De atunci, m-am lecuit şi îi duc cu rândul la Piteşti”.

În familia lui Cornel Anghel se consumă 30 de pâini pe zi

Parcă ruşinaţi de lumea din care venim, unde avorturile şi anticoncepţionalele sunt la ordinea zilei, am dat cu ochii şi de Marilena, care, la 37 de ani, a adus pe lume 11 copii. Cu zâmbetul pe buze şi văzându-i seninătatea de pe chip, nu ai putea bănui că femeia din faţa ta s-a trezit în miez de noapte pentru a-şi hrăni copilul, că nu a dormit ore bune pentru a face să-i treacă febra celui mai mic, că a purtat grija nu pentru unul, doi sau trei copii, ci pentru 11.
Marilena nu a avut un loc de muncă niciodată. Nici nu ar fi avut cum, judecând după numărul şi vârsta copiilor ei: Daniel – de 17 ani, Andreea Loredana, de 16 ani, Laura – de 15 ani, Eleazar – de 13 ani, Narcisa – de 10 ani, Lucian – de 9 ani, Andrei, de 6 ani, Claudia, de 5 ani, Aurel, de 4 ani, Naomi, de 2 ani şi Matei, de doar 6 luni. Deşi copiii au venit aproape unul după altul, femeia nu se plânge nici măcar o secundă că i-ar fi fost greu să crească atâţia copii. E drept că face zilnic câte o oală de 10 litri de ciorbă şi una la fel de mare de felul doi. E drept că, atunci când un copil cere să mănânce, cer toţi, dar, ne spune femeia, şi când are câte o bucurie, mai vin încă 10. Asta în ciuda unui alt lucru care pe mulţi dintre noi i-ar speria: în fiecare zi, Marilena şi Cornel trebuie să se îngrijească şi de faptul că, pe lângă bucate, mai trebuie să pună pe masă cel puţin 30 de pâini pentru cei 11 copii, plus ei doi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.