
Pentru că era vorba de prima construcţie de artă modernă din Piteşti, reabilitarea clădirii trebuia făcută cu respectarea strictă a arhitecturii, dar asta numai după ce se primeau avizele necesare de la Primăria oraşului. Fără niciun fel de aprobări, Daniel Otobîcu s-a apucat de treabă şi, în loc să readucă imobilul la forma arhitecturală iniţială, din anul 1964, l-a transformat într-un kitsch. Pentru că arhitectura a fost modificată total şi executată fără autorizaţie de construcţie, Universitatea Piteşti a şi fost amendată cu 10 milioane de lei. Şi, cu toate acestea, rectorul Barbu nu a oprit lucrările, pentru că miza jocului era cu totul alta.
De fapt şi de drept, Otobîcu a urmărit să pună mâna pe „Casa Universitarilor”, iar mai apoi să o transforme în restaurant. Ca să poată face asta, generosul „sponsor” a făcut la final un raport de evaluare al lucrărilor, în care spunea că în construcţie a mai băgat, pe lângă miliardul său, sponsorizare, alte 19 miliarde de lei, bani pe care Universitatea de Stat trebuie să-i plătească lui. În cazul în care vistieria Universităţii nu dispunea de atâta bănet, „Casa Universitarilor” ajungea în proprietatea generosului „sponsor”, care a băgat un miliard şi cerea 20 sau, dacă nu, clădirea.
„Mi-e greu să spun ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi schimbat conducerea Universităţii…!”
Cum rectorul Barbu a fost schimbat din funcţie, iar matrapazlâcul a rămas nedus până la capăt, spinoasa problemă a picat acum pe umerii actualei conduceri, care este decisă să lămurească, totuşi, problema, în favoarea universităţii şi nu a lui Daniel Otobîcu, aşa cum se dorea de fapt.
Noul preşedinte al Senatului, Nicolae Brânzea, ne-a explicat şi care este istoria acestui contract cel puţin „ciudat” de generos, dar şi care sunt scenariile care s-ar putea întâmpla. „Suntem în situaţia în care s-a făcut un contract între Universitatea Piteşti şi numitul Daniel Otobîcu, în care s-au stipulat nişte lucruri, la început, iar la sfârşit a ieşit cu totul altceva! Problema este că s-a depăşit cu mult obiectul contractului, care se referea la lucrări de întreţinere şi reparaţii pentru respectiva clădire. Clădire care, de fapt, este modificată total, este afectată structural şi adusă într-o formă pentru care nu există nici măcar autorizaţie de construcţie. Am stabilit însă ca o comisie din Universitate să evalueze cum s-a ajuns în situaţia asta. Pentru că este cel puţin o greşeală din partea fostei conduceri care, în calitate de proprietar, a dat mână liberă la a se lucra acolo fără niciun control! Mi-e greu să spun ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi schimbat conducerea Universităţii…! Cert este că există un certificat de urbanism, emis în martie anul trecut, în care se specifica foarte clar că acea construcţie trebuie readusă la forma iniţială. Mai mult, fosta conducere a primit şi o amendă, ca proprietar al clădirii, pentru că acolo s-au realizat lucrări de construcţie fără niciun fel de autorizaţie! Acest certificat nu a fost instrumentat vreme de un an de zile de nimeni din conducere, dar asta nu înseamnă că nu se ştia de el! Probabil că cel care a lucrat acolo, în speţă Daniel Otobîcu, doreşte două lucruri: ori să i se plătească banii pe lucrările pe care le-a făcut ilegal – în jur de 20 de miliarde de lei – ori, într-un viitor apropiat, în lipsa acestei plăţi, să revendice clădirea!”, a mai spus Nicolae Brânzea.
În aceste condiţii, cu o nouă echipă la masa dialogului, nu se ştie ce va decide „filantropul” Daniel Otobîcu să facă în continuare. Însă este clar că şi dacă imobilul va rămâne, până la urmă, în patrimoniul Universităţii Piteşti, demolarea kitchului, precum şi refacerea arhitecturii, vor costa instituţia de învăţământ superior de stat bani grei!