Trei ani şi jumătate s-a judecat părintele Corneliu Popescu de la Ioneşti cu Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului pentru a-i fi restituită o sumă de bani ce i se cuvenea de drept. A fost un proces care putea fi evitat cu uşurinţă, aşa după cum spune chiar părintele, însă, dacă nu a existat înţelegere din partea Arhiepiscopiei, s-a ajuns, într-un final, la executare silită. Povestea Mănăstirii „Înfricoşata Judecată” de la Ioneşti este arhicunoscută. După ce nea Ion, bătrânul profet din localitate, a avut un vis divin în urma căruia s-a apucat de construit o troiţă, preotul din sat, Corneliu Popescu, a luat iniţiativa să clădească o mănăstire. O mănăstire care să fie ridicată în acelaşi loc în care un vechi lăcaş sfânt a ars din temelii în urmă cu foarte mulţi ani. Aşa că părintele, care slujea la biserica din sat, a făcut toate demersurile necesare pe la Arhiepiscopie şi chiar a obţinut aprobarea خnalt Prea Sfinţitului Calinic pentru ca lăcaşul de cult să se numească Înfricoşata Judecată”. După ce a turnat o cruce din marmură ca să marcheze locul, s-a apucat de construit, colaborând la acest proiect măreţ cu firma de construcţii Conarg.
În anul 2009, când se afla în miezul lucrării, părintele a împlinit vârsta pensionării, dar ştiind că făcuse cunoscut la Arhiepiscopie dorinţa lui de a termina mănăstirea, nu s-a gândit că va fi scos la pensie. Cu toate acestea, chiar aşa s-a întâmplat, după cum chiar el povesteşte, însă fără ştirea lui. „În ianuarie 2009 m-au pensionat. Mi-au desfăcut contractul de muncă fără să am habar. Eu mi-am văzut de treabă, însă, la scurt timp, am fost informat de Arhiepiscopie că trebuie să îmi bag actele de pensionare şi să predau lucrarea. Am tot insistat să mai rămân, pentru că doream să predau mănăstirea la roşu, însă nu am fost lăsat. Am fost presat să îmi bag actele de pensionare, întrucât riscam să nu îmi mai primesc banii din care să trăiesc la bătrâneţe”, a motivat părintele Corneliu Popescu.

13 luni a aşteptat preotul să predea mănăstirea de la Ioneşti

După cele relatate referitor la trecerea lui pe linie moartă, preotul din Ioneşti a mai povestit şi faptul că 13 luni a aşteptat până a venit cineva de la Arhiepiscopie căruia să-i predea mănăstirea. „Eu i-am chemat mereu, însă mi s-a spus că să fac eu procesele de predare-primire şi să le aduc la Argeş. Le-am spus că nu se poate şi că trebuie să vină cineva la Ioneşti să facă acest lucru. Şi a durat cam 13 luni toată povestea…”. Pentru aceste 13 luni, cât a stat la mănăstire, aşteptând să o predea dar, în acelaşi timp, continuându-şi lucrarea, părintele Corneliu Popescu şi-a cerut drepturile salariale la Protoieria Costeşti şi, implicit la Arhiepiscopie. Însă solicitarea sa a fost ignorată, motiv pentru care ctitorul mănăstirii a ales calea judecăţii, considerând că nu mai are altă soluţie. „A fost un proces care putea să nu existe. Dar dacă s-au încăpăţânat?! M-am judecat cu ei trei ani şi jumătate şi am câştigat. Mi-am primit banii pentru că am obţinut dreptul de executare silită, că altfel… După ce s-a calculat totul, am avut de luat în jur de 250 de milioane de lei vechi. Nu m-am dus eu la Arhiepiscopie, ci avocatul şi executorul. Dar banii nu i-am primit de la ei, ci de la Protoieria Costeşti. Practic a fost ceva în genul că au fost scoase castanele din foc cu mâna altcuiva”, a conchis părintele Corneliu Popescu, omul care continuă să aibă remuşcări cu privire la faptul că nu a reuşit să termine el mănăstirea şi să apuce să slujească măcar o dată în ea.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI