Pentru Cristian Matei, un bărbat ajuns la vârsta de 60 ani, de mai bine de 10 ani nu mai există Sărbători şi asta pentru că de atunci acesta trăieşte coşmarul vieţii sale din care nu mai are nicio speranţă să mai iasă.

L-am întâlnit în spital, într-o stare de degradare fizică accentuată şi, cu lacrimi în ochi, a acceptat să ne spună povestea tristă a vieţii sale. La ora actuală nu are un acoperiş deasupra capului, ducându-şi existenţa plină de boală, griji şi lipsuri într-un coteţ părăsit aflat într-un bloc şi el părăsit, fără geamuri şi uşi, situat în cartierul de mineri din satul Coteşti.

Probabil că vă întrebaţi cum a ajuns acolo? De vină sunt, conform declaraţiei sale: o soţie infidelă, băutura, prietenii nepotriviţi, o concubină şi lipsa banilor.

Dar să nu credeţi că bărbatul a avut această viaţă dezordonată dintotdeauna. A fost un familist convins, cu soţie şi doi copii (două fete) şi un muncitor respectat şi apreciat din Uzina ARO, un reglor care impunea respect prin profesionalismul de care dădea dovadă.

A lucrat 34 de ani la Uzină şi a plecat printre ultimii de aici, în 2005. Dar, declinul bărbatului a început în anul 2000, atunci când a divorţat după ce a aflat că soţia îşi găsise pe altcineva mai tânăr decât el cu 8 ani.

Cum locuiau într-un bloc din cartierul Vişoi, a ales să plece de acasă pentru a le oferi o casă celor două fiice ale lor, care au rămas cu mama. Rămas pe drumuri, bărbatul a început să se împrietenească cu alcoolul şi să intre în anturaje dubioase.

Avea bani şi evident şi mulţi prieteni şi, inevitabil, femei. Locuia pe la prietenii de pahar pe care-i răsplătea regeşte pentru bunăvoinţa de care dădeau dovadă faţă de el.

După 3 ani însă s-au terminat banii şi evident au dispărut şi prietenii binevoitori, aşa că a ajuns ….boschetar, statut cu care se laudă şi acum. După ce a plecat de la Uzină, în 2005, după 34 de ani de muncă, a reuşit să iasă la pensie pe caz de boală întrucât avea probleme cardiace, un ulcer varicos, dar şi probleme psihice, revenindu-i o pensie de 580 lei.

Mai mult, reuşise să-şi găsească o femeie care, la rândul ei, era pensionată pe caz de boală, dar care era şi înstărită, în sensul că avea casă, dar şi un apartament în blocul minerilor din Coteşti.

A crezut că şi-a găsit liniştea şi echilibrul, dar în doi ani femeia aceasta s-a dovedit a fi un adevărat „terminator” al bărbatului. Luat cu băutura, acesta a uitat că trebuie să meargă la Comisie pentru a putea lua în continuare pensie, aşa că a rămas fără bani.

Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, evident că femeia l-a dat afară din casă pentru că şi-a găsit un alt bărbat mai tânăr. Ce mai, Cristian trăia un deja vu, povestea vieţii lui revenise la punctul zero din care începuse practic, coşmarul din care nu mai reuşeşte să se trezească.

Rămas în stradă doar cu hainele de pe el, bărbatul îşi găseşte culcuş într-un coteţ situat într-o cameră din blocul părăsit al minerilor din satul Coteşti, care nu are uşă, ferestre, dar care este plină de fân şi lemne.

Aşa trăieşte de câţiva ani, din mila vecinilor, dar şi a unor angajaţi ai Primăriei Godeni, în prietenie cu şobolanii care colcăie pe lângă el. Nici acum nu ştie cum a scăpat cu viaţă de acolo. Vârsta, lipsurile, boala şi viaţa destrăbălată şi-au spus cuvântul şi l-au imobilizat pe bărbat.

Din cauza ulcerului varicos acesta nu a mai putut merge, aşa că a fost nevoit să facă pe el. Probabil că l-ar fi mâncat viermii dacă mirosul greu care venea din camera improvizată nu i-ar fi deranjat pe unii dintre vecini care au anunţat Primăria pentru a lua măsuri cu el. Aşa a ajuns Cristian la spital, unde speră să treacă iarna. Este singura lui speranţă în condiţiile în care cele două fiice ale lui nici nu vor să audă de el. (www.ziarul top.ro)

Comments

comments

DISTRIBUIȚI