ŞOCANT La 44 de ani, Ioana Ciapotă din Piteşti supravieţuieşte în mod miraculos cu o tumoare gigant, de peste 50 de kilograme, crescută pe piciorul stâng. Deşi tumoarea creşte în continuu, până acum niciun medic nu a avut curajul să o opereze, de teamă că femeia ar putea muri pe masa de operaţie. Luni, 7 ianuarie, de Sfântul Ioan, a fost ziua Ioanei Ciapotă. Iar de ziua ei, femeia ne-a spus că îşi doreşte un singur lucru: o şansă la viaţă! Am găsit-o acasă luni de dimineaţă, înconjurată de copiii şi nepoţii care veniseră, încă de dimineaţă, să-i ureze „La Mulţi Ani”. Locuieşte într-un bloc din cartierul Banat din Piteşti, la etajul 3, iar, de ani buni, nu a mai ieşit din casă. Soarta a lovit-o crunt atunci când se aştepta mai puţin şi acum, la doar 44 de ani, se luptă cu o tumoare de peste 50 de kilograme şi suferă de multe alte complicaţii. Niciun medic nu a avut până acum curajul să o opereze şi nici măcar nu a reuşit să-şi facă un tomograf, pentru că greutatea ei este prea mare. Femeia are 200 de kilograme, suferă de diabet, are probleme cu inima şi multe complicaţii. Înainte să nască cel de-al doilea copil, Ioana Ciapotă era o femeie cu o greutate normală, cu o familie frumoasă şi fericită şi nimic nu prevestea nenorocirea care avea să o lovească mai târziu. Pe atunci visa doar să-şi crească frumos cei doi băieţi şi să aibă parte de o viaţă liniştită. Avea doar 25 de ani.
De ani întregi, doarme doar şezând
Ioana abia se mai poate ridica din pat din cauza greutăţii, dar şi din cauza tumorii gigant care-i creşte, în continuu, pe piciorul stâng. După ce a născut a doua oară a început să ia în greutate, iar, în urmă cu 17 ani, avea deja 145 de kilograme. A încercat să slăbească, dar cum nicio dietă nu funcţiona, femeia a apelat la o operaţie pentru a-şi reduce greutatea. După acea intervenţie, când de pe abdomen i-au fost scoase 17 kilograme de grăsime, femeia a început să aibă probleme şi mai mari. I-a apărut o tumoare pe piciorul stâng, la început de dimensiunile unui măr, şi care a început să se dezvolte rapid.
Cum problemele financiare nu i-au permis, Ioana fiind casnică la acea vreme, iar soţul – bolnav de ciroză, tot ce a putut face a fost să spere că tumoarea va dispărea de la sine. Nu a fost aşa, iar acum tumoarea a ajuns să-i distrugă viaţa. Abia se mai poate ridica de pe canapeaua unde, practic, se derulează toată viaţa ei, de ani de zile. Acolo doarme, în şezut, fără a se mai putea măcar întinde, iar Piteştiul nu l-a mai văzut de peste zece ani.
„Nu am fost dintotdeauna aşa. La 25 de ani eram slabă, iar acum nici nu mă mai pot întinde în pat. Aici stau tot timpul. Băieţii mei fac totul în casă, mă mai ajută vecinii şi, când merg la toaletă, mă ridic cu greu. Abia mai pot face câţiva paşi singură”, ne povesteşte, cu lacrimi în ochi, Ioana Ciapotă.
Trăieşte doar cu o pensie de 200 lei pe lună
Pentru că nu are banii necesari unei asemenea intervenţii chirurgicale, iar medicii sunt reticenţi, femeia pare resemnată: „Vreau măcar să fac un tomograf şi nişte analize. Să mi se spună clar dacă se mai poate face ceva, iar, dacă nu, să ştiu să-şi aştept liniştită sfârşitul”, ne mai spune Ioana. Soţul şi l-a pierdut acum şase luni, iar de atunci o duce tot mai greu, deoarece el era principalul sprijin al familiei. Din pensia lui reuşeau să trăiască amândoi, însă, după ce el s-a dus, femeia nu a mai avut niciun venit. Au ajutat-o băieţii, câţiva binevoitori i-au achitat întreţinerea, iar o vecină s-a ocupat să-i obţină o pensie de handicap de doar 200 de lei. Insuficient, având în vedere că doar medicaţia costă, lunar, de zeci de ori mai mult. Pentru a avea acces la un tomograf special, care să-i suporte greutatea, Ioana are nevoie de bani şi, chiar şi aşa, rămâne apoi problema unei eventuale intervenţii chirurgicale. „Nu am găsit niciun doctor care să vrea să mă opereze şi unde să te duci fără bani?”, spune femeia, care mai are puterea să zâmbească şi ochii i se mai luminează atunci când îşi ia în braţe nepotul.
„Mai bine mă duceam eu şi trăia bărbatul meu, că măcar el putea să-i ajute pe băieţi şi pe nepoţi. Dar n-a fost să fie. Nici la înmormântarea lui nu am putut să mă ridic, am fost dusă cu scaunul…. Dar poate aşa a vrut Dumnezeu”, se resemnează Ioana Ciapotă, femeia cu cea mai mare tumoare pe care a avut-o cineva vreodată în Argeş, dar şi printre cele mai mari din România.
