BIOGRAFII ÎNSÂNGERATE În ultimii 100 de ani, Argeşul a dat ţării patru dintre cei mai duri şi cruzi oameni din istoria sa, care, prin acţiunile lor, au condus la moartea a zeci de mii de români. Adevăraţi torţionari, cei patru duri ai Argeşului – mareşalul Ion Antonescu, generalul Nicolae Pleşiţă, colonelul de securitate Gheorghe Enoiu şi generalul Vasile Milea – au rămas în memoria colectivă mai mult pentru genocid şi crime decât pentru fapte istorice. Cu toţii au ocupat poziţii importante în fruntea statului român, însă biografia fiecăruia este mânjită de sânge. Mareşalul Antonescu, vinovat de moartea a mii de evrei

Născut pe 2 iunie 1882 la Piteşti, mareşalul Ion Antonescu rămâne una dintre personalităţile cele mai controversate din istoria României. A fost şeful secţiei de operaţii a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi Conducător al Statului. Antonescu a lăsat o pagină neagră în istorie şi prin faptul că în iunie 1941, la numai 6 luni după pogromul din Bucureşti, peste 13.000 de evrei au fost ucişi la Iaşi.
Pe 27 iunie 1941, Antonescu i-a ordonat comandatului militar de la Iaşi „să cureţe oraşul de jidani”. Astfel, din ordinul lui Antonescu, mii de evrei au fost împuşcaţi pe străzi, în propriile case sau în secţiile de Poliţie din oraş. Alte 4.000 de evrei au fost mânaţi, precum cirezile de vite, spre gară şi acolo – încărcaţi în trenuri de marfă. Trenurile cu vagoanele sigilate, păzite de armată şi de trupe germane, au circulat, dus-întors, timp de zile întregi fără ca vagoanele să fie deschise, fără ca evreii închişi în ele să primească apă. Căldura toridă a verii a răpus peste 2.600 de suflete, oamenii sfârşind sufocaţi şi însetaţi în trenul morţii. Alţii, care au supravieţuit pogromului, şi-au pierdut minţile sau au rămas invalizi pe viaţă. Antonescu a fost demis de la conducerea statului de Regele Mihai I, prin Actul de la 23 august 1944, iar pe 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război. La 1 iunie 1946, a fost executat prin împuşcare la închisoarea Jilava.

Colonelul de securitate Gheorghe Enoiu a inventat metode de tortură inimaginabile

Născut pe 4 noiembrie 1927 în comuna Băiculeşti, Gheorghe Enoiu, colonel de Securitate, director al Direcţiei de Anchete Penale a MAI, a fost unul dintre cei mai cruzi torţionari ai anilor ’50. În timpul anchetelor, Enoiu obişnuia să se înfăşoare într-un cearceaf pentru a nu se murdări de sângele victimelor şi, din cauza cruzimii de care a dat dovadă, a fost supranumit „Măcelarul de la Interne”. Paul Goma, în memoriile sale, menţionează că, în perioada noiembrie – decembrie 1956, sute de studenţi români, arestaţi pentru că au fost solidari cu Revoluţia maghiară din octombrie 1956, au fost torturaţi personal de către Gheorghe Enoiu, iar pe unul dintre colegii săi de facultate, Ştefan Negrea, „l-a bătut în cap până a înnebunit şi s-a spânzurat, la Gherla”. I. D. Sârbu, anchetat şi el de către Enoiu, îl descrie pe fostul său torţionar că fiind un „caz kafkian, de beţie a puterii, un ins care aspira să stăpânească omenirea…”.
Demostene Andronescu a stat şapte ani şi jumătate în puşcăriile comuniste. Pentru el, Gheorghe Enoiu a rămas prototipul anchetatorului fără milă din beciurile Securităţii. În urmă cu câţiva ani, Andronescu a publicat o carte de memorii, „Reeducarea de la Aiud”, despre chinurile la care a fost supus în închisorile comuniste. Lui Enoiu i-a dedicat un capitol cu un titlu care spune totul: „Portretul fiarei la tinereţe”. Andronescu descria bătaia „la rotisor”, una dintre torturile la care a fost supus de Enoiu: „M-au băgat într-o încăpere în care erau doar două mese şi instrumentele de tortură. Enoiu a apărut cu trei subordonaţi, dezbrăcaţi până la brâu. Mi-au pus cătuşele, mâinile peste genunchi, apoi mi-au trecut o ţeavă printre şi m-au suspendat între cele două mese. A început Enoiu cu bătaia la tălpi şi la fund, cu o vână de bou. Au continuat ceilalţi, până când le-a zis el să se oprească pentru că altfel nu m-ar mai fi putut încălţa. M-au băgat cu capul într-o căldare cu apă rece, mi-au pus pantofii şi apoi au continuat să mă bată, în balans, până mi s-au desprins tălpile. Inconştient, m-am trezit apoi în celulă. Tortura s-a repetat, la fel, timp de alte trei zile”.

Generalul Nicolae Pleşiţă: „I-am ucis pe toţi… Asta făceam noi cu duşmanii regimului comunist”

Născut pe 16 aprilie 1929 la Curtea de Argeş, Nicolae Pleşiţă a fost general de Securitate şi a condus Direcţia de Informaţii Externe (1980-1984). Pleşiţă şi-a creat o tristă faimă de om care a reprimat revoltele anticomuniste din munţi, rămânând în istorie ca unul dintre cei mai vizibili şi vocali torţionari comunişti, o marcă a brutalităţii totale. Avansat la gradul de general-locotenent pe 9 mai 1977, Pleşiţă a condus, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanţi la greva din Valea Jiului, din august 1977. După Revoluţia din decembrie 1989, generalul Pleșiţă a fost inculpat pentru complicitate la atentatul cu bombă din 21 februarie 1981 de la postul de radio „Europa Liberă” din München, pus la cale de celebrul terorist Carlos Şacalul. „I-am ucis pe toţi, bineînţeles. Asta făceam noi cu duşmanii regimului comunist”, a declarat Nicolae Pleşiţă la o emisiune televizată.
Pleşiţă a încetat din viaţă la 28 septembrie 2009, în urma unei apoplexii, după ce ultimele trei luni de viaţă şi le-a petrecut într-un sanatoriu al SRI din Bucureşti.

Generalul Vasile Milea a comandat reprimarea Revoluţiei din ’89

Născut pe 1 ianuarie 1927 la Lereşti, generalul Vasile Milea rămâne una dintre cele mai controversate figuri ale Revoluţiei din 1989. Înainte de Revoluţie, Milea a îndeplinit funcţiile de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1980-1985) şi Ministru al Apărării Naţionale (1985-1989). În calitate de Ministru al Apărării, el a comandat reprimarea Revoluţiei din decembrie 1989.
În noaptea de 21/22 decembrie 1989, Milea a comandat personal acţiunile militare de reprimare a protestelor din zona Piaţa Universităţii – Hotel Intercontinental. Practic, din ordinul lui Milea, soldaţii au deschis focul împotriva manifestanţilor. În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 9.30, Vasile Milea s-a sinucis în sediul Comitetului Central al PCR, împuşcându-se cu un pistol în zona inimii.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI