„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, / Decât un nume adunat pe-o carte”. Cu aceste două versuri din poezia „Testament” a lui Tudor Arghezi îşi începe ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, testamentul care este scris deja şi pe care urmează să-l legalizeze în scurt timp. Ce va conţine testamentul celei mai înalte feţe bisericeşti din Argeş, am aflat chiar de la ÎPS Calinic, care ne-a dezvăluit, în exclusivitate:

„Cea mai mare bogăţie a mea sunt cărţile pe care le-am scris şi pe care le-am lăsat, prin testament, Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Tot Arhiepiscopiei noastre îi vor reveni şi cele 10 veşminte preoţeşti, pe care le-am primit de-a lungul timpului, iar cel mai drag îmi este cel pe care mi l-a oferit Biserica Macedoneană”.

Crucea din zidul Cotroceniului

În ceea ce priveşte podoabele, ÎPS Calinic ne-a spus că şi acestea vor rămâne Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului: „Toate podoabele sunt valoroase, dar obiectul cel mai de preţ este o cruce din lemn, din secolul al XIX-lea, pe care Patriarhul Ierusalimului i-a făcut-o cadou Regelui Carol I, ca semn de mângâiere pentru moartea fiicei sale, Maria. Dată fiind valoarea acestei cruci, ea este păstrată cu mare grijă în seiful Arhiepiscopiei. Dar iată cum a ajuns această cruce la mine? La restaurarea Mănăstirii Cotroceni, după cutremurul din 1977, un meşter a auzit din zid o voce: „Scoate-mă de aici”. În prima fază, omul s-a speriat şi a crezut că i s-a părut, numai că, a doua zi, aceeaşi voce s-a auzit, din nou, din acelaşi loc. Convins că se află ceva în zidul mănăstirii, meşterul a luat târnăcopul şi a început să spargă în acel loc. Înăuntru, a dat de o nişă, iar în ea se afla această cruce, pe care meşterul, argeşean la origine, i-a dat-o unchiului său, preot în Argeş. De la acest preot am eu această cruce. Un alt obiect de mare valoare pe care-l mai conţine testamentul meu este un manuscris pe pergament, care i-a aparţinut Reginei Elisabeta a României. Ar mai fi ceva odoare pe care le-am trecut în testament, însă nu le pot dezvălui acum, din motive lesne de înţeles”. Acesta, însă, nu este primul testament, aşa cum s-ar crede, al ÎPS Calinic. Pe primul l-a scris în 1987, când pleca în ascultare de sine la o mănăstire şi nu ştia dacă se va mai întoarce din sihăstria aşezată într-un vârf de munte, pe marginea unei prăpăstii. Atunci, ÎPS Calinic a avut orgoliul de a-şi scrie primul testament, deşi, la vremea aceea, nu avea de lăsat decât câteva cărţi.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI