Tablourile pictate de Grigorescu în Argeş – cele mai scumpe din România

ARTĂ LA MARE PREŢ Pe 24 martie anul acesta, un tablou realizat de Nicolae Grigorescu în Argeş – „Cârciumă la Rucăr” (aparţinând perioadei 1900-1903) – s-a vândut cu nu mai puţin de 230.000 de euro, stabilind, la vremea respectivă, un record al pieţei de artă din România. Un record care a fost doborât, după mai puţin de o lună, de un alt tablou al lui Grigorescu pictat în Argeş – „Ţărăncuţă odihnindu-se”, vândut cu 270.000 de euro.

Tablourile realizate în Argeş de către unul dintre cei mai mari pictori români – Nicolae Grigorescu – s-au vândut pe milioane de euro la licitaţiile organizate pe parcursul anului de către Casa „Artmark” (cea mai importantă din ţară). În Top 10 pe 2011 – cele mai bine vândute tablouri pe piaţa românească, 9 sunt semnate de Nicolae Grigorescu. Singurul pictor care a putut pătrunde în acest top este Nicolae Tonitza, cu opera „În iatac”.

Peisajele din Dragoslavele şi Rucăr l-au atras pe marele pictor

În 1866, după trei ani petrecuţi la Paris şi Barbizon, Grigorescu revine în ţară în lunile de vară şi pictează în apropiere de Câmpulung, la Dragoslavele şi la Rucăr, după obiceiul deprins în Franţa al lucrului în plein-air, peisaje şi portrete de ţărani. Timp de douăzeci de ani, începând din mai 1868, Grigorescu pictează deseori în această regiune, al cărei relief colinar, armonios şi echilibrat se potriveşte temperamentului său. Peisajele pictate aici demonstrează aprofundarea relaţiei sale cu natura, sub influenţa puternică a stagiului de la Barbizon. Vă prezentăm, în rândurile de mai jos, cele mai bine vândute tablouri în 2011 ale lui Grigorescu, pictate în zona Rucăr-Muscel:
„Ţărăncuţă odihnindu-se” / „Fata cu mărgele roşii” –  270.000 de euro (vândut la 13.04.2011). Pictura „Ţărăncuţă odihnindu-se” demonstrează pătrunderea influenţelor simboliste ale sfârşitului de secol al XIX-lea în arta lui Grigorescu, prin tema abordată a femeii înconjurate de vegetaţie, cel mai adesea în ipostază de tânără fată, metaforă a dragostei şi a „primăverii vieţii”. Motivul se potrivea preocupărilor artistului pentru universul idilic al spaţiului rural românesc.
„Ţărăncuţă cu fuior, pe cale” – 250.000 de euro (vândut la 15.06.2011). Pânza de faţă „Ţărăncuţă cu fuior, pe cale” se înscrie, prin tema păstoriţei torcând alături de turmă, ca şi prin motivul peisajului scăldat în lumină, în ciclul de pânze realizate în perioada albă, putând fi datată în jur de 1900. Este una dintre numeroasele variaţii pe aceeaşi temă a peisajului subcarpatic cu scenă de gen rustic şi motiv animalier.
„Cârciumă la Rucăr” – 230.000 de euro (vândut la 23.03.2011). În „Cârciumă la Rucăr”, Grigorescu ne prezintă un tablou ce are valoarea unui personaj. Baza pentru această remarcă se găseşte în capacitatea pictorului de a personifica, abilitate ce se resfrânge şi aici, în conturarea unui peisaj rural. Pe o structură pe care o întâlnim şi în alte câteva opere, compoziţia se articulează după principii vizuale mult mai profunde decât simpla aliniere a unor motive.
„La marginea pădurii” – 200.000 de euro (vândut la 23.03.2011). O piesă de excepţie, o capodoperă a picturii române, semnată Nicolae Grigorescu. „Peisaj la marginea pădurii” aparţine perioadei de după şederea artistului la Barbizon şi este datat, cu aproximaţie, între 1868 şi 1872, marcând o fază a creaţiei influenţată de stilul maeştrilor realişti de la Barbizon şi de principiile impresioniste.
„Vatră la Rucăr” – 95.000 de euro. Un prim tablou ce ne relevă o vatră tipic românească, datat 1870, îşi regăseşte perechea simetrică în opera noastră, datată 1902, şi, mai mult decât atât, chiar şi locaţia este aceeaşi, îndrăgitul Rucăr. Un prim element demn de menţionat atunci când analizăm o vatră românească a lui Grigorescu este faptul că pictarea acesteia a declanşat în imagistica autohtonă un întreg complex simbolistic de neignorat.
„Ţărăncuţă din Muscel” – 75.000 de euro (vândut la 15.11.2011). După caracteristicile costumului – a cărui dominantă cromatică este roşul, cu bluza bogat brodată în râuri pe mâneci şi cu marama tivită cu bentiţă, drapată specific, pe sub bărbie, lucrarea „Ţărăncuţă din Muscel” trimite la o altă cunoscută efigie pictată de artist către 1874, „Ţărancă din Muscel”, devenită, pentru un timp, emblemă a artei noastre culte, împletite cu cea populară.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.