Începutul anului 2016 găsește scena politică din România într-o “bipolaritate aproape perfectă – situație similară cu anul 2008”, forțele electorale ale PNL și PSD fiind relativ echilibrate, deși percepția este aceea că social-democrații sunt principalii perdanți ai anului 2015, în timp ce PNL este văzut ca partidul învingător – este concluzia unui studiului realizat de Infopolitic.

5 mari tendinte ale anului 2016

Cele 5 mari tendinte ale anului 2016, conform studiului Infopolitic, sunt urmatoarele:

・    Tandemul Iohannis-Ciolos va domina tot spectrul politic, iar modelul prezidential va influenta guvernarea si modul in care se vor reaseza raporturile de putere in cele mai importante partide din Romania.

・    PNL va fi partidul prezidential, nu o alta structura noua – in jurul PNL se va construi noul proiect, la care vor contribui mai multe presiuni din afara acestui partid.

・    Retorica de tip conflictual consacrata de Traian Basescu nu va mai fi dominanta in anul 2016, chiar daca ea nu va disparea cu totul. Anul electoral va fi mult mai putin agitat din punctul de vedere al comunicarii publice decat alti ani electorali.

・    Primele doua partide (PSD si PNL) nu vor pierde din suprematia pe care au avut-o mereu in ultimii ani, in ciuda modificarii legislatiei electorale. Primele doua partide vor obtine in continuare circa doua treimi din voturile exprimate.

・    Romania va incerca sa ramana o insula de stabilitate si normalitate in regiune, in ciuda presiunilor care se vor acumula, dar exercitarea de catre Romania a unui rol activ regional mai are de asteptat.

PSD vs. PNL – cine castiga anul electoral 2016?

Inceputul anului 2016 gaseste scena politica din Romania intr-o bipolaritate aproape perfecta –€・situatie foarte similara cu anul 2008 –€・avand de-o parte si de cealalta a axei doi actori politici principali, cu o forta electorala relativ echilibrata: PNL si PSD. Sintetizand cifrele relevate public in sondajele de opinie din ultima jumatate a anului 2015, cele doua partide graviteaza in jurul procentelor de 35-40%, aproape la egalitate. In acelasi timp, undeva jos de tot, sub linistea axei mentionate, in zona 5 -10%, avem o pleiada de partidulete care se bat pentru locul 3: UDMR, UNPR, ALDE, MP, M10, PRU

PSD si PNL au 2/3 din mandatele alesilor locali

Perspective – nu se va sparge dominatia primelor 2 partide asupra primariilor si consiliilor judetene

Prima parte a anului 2016 va aduce unul dintre momente electorale cheie pentru modul in care va decurge jocul politic la nivel national pentru urmatorii ani, cel putin pana la alegerile prezidentiale din 2019. Este vorba despre organizarea alegerilor locale in aceasta primavara, cel tarziu la finalul lunii mai, atunci cand alegatorii se vor prezenta la urne pentru a-i vota pe viitorii primari si consilieri locali si judeteni.

Agenda celor doua Romanii – supravietuire vs. anticoruptie si dezvoltare europeana

Intr-un sondaj realizat de CSCI in august 2015, am incercat sa realizam o segmentare a populatiei in functie de modul in care prioritizeaza temele de guvernare, iar analiza ne-a aratat ca exista doua zone foarte clare ale societatii, cumva cele doua Romanii despre care am vorbit in acest text. De notat ca in majoritatea topurilor privind agenda guvernarii preocuparile romanilor sunt mai degraba axate pe subiecte ce tin de bunastarea materiala –€・domina preocuparile despre lipsa locurilor de munca, salarii si pensii mici sau preturi mari. Coruptia, dezvoltarea institutionala si securitatea nationala apar ca ingrijorari principale pentru mai putin de 3 din 10 romani.

Klaus Iohannis – modelul prezidential, Puterea fara Opozitie

La un an de la acel moment putem trage primele concluzii in legatura cu modul in care Klaus Iohannis isi exercita mandatul incredintat de romani. Prima observatie, destul de evidenta, este legata de comunicarea publica si de stilul de abordare a diferitelor probleme si situatii in care presedintele se afla. Astfel, spre deosebire de predecesorul sau, care era un actor conflictual, cu o prezenta activa in spatiul public si cu un limbaj de multe ori contondent, Klaus Iohannis si-a construit imaginea unui presedinte neconflictual, nu foarte comunicativ, cu o prezenta mediatica discreta si cu un stil (mai) diplomatic de a gestiona diferite circumstante.

O a doua observatie vizeaza un aspect important, ce trece dincolo de domeniul evidentei. Este vorba despre maniera de control si de exercitare a puterii. In pofida etichetei de „€Presedinte altfel”  Klaus Iohannis nu si-a ascuns niciodata intentia de a fi un pol de putere, de a fi un presedinte implicat, nici „Jucator”€  dar „Nici simplu spectator”€  A sustinut-o explicit in programul electoral, a afirmat-o raspicat atunci cand si-a exprimat dorinta de a avea „Un guvern al sau”€ si a dovedit-o actional in contextul numirii noilor sefi ai serviciilor de informatii sau in cel creat dupa tragedia de la Colectiv. Practic, Iohannis a acumulat in mod sistematic putere, dar, spre deosebire de Traian Basescu, nu are o abordare de dominatie mediatica si nici nu promoveaza imaginea unui control total. Strategia sa de control a puterii presupune impartirea controlata a acesteia, dupa modelul implementat la Sibiu.

Tandemul care domina scena politica: Iohannis + Ciolos

・    Tandemul Iohannis-Ciolos va continua sa domine spatiul politic, nefiind exclus ca, in functie si de rezultatul alegerilor locale, sa dezvolte o relatie mai contondenta cu Parlamentul. Cei doi titulari ai autoritatii executive sunt, pana la acest moment, beneficiarii crizei de reprezentare prin care trec principalele partide parlamentare.

・    Abordarea consensuala pe care taberele politice o afiseaza deschide culoare pentru actori radicali, anti-sistem. Fostul presedinte Traian Basescu incearca deja sa ocupe un astfel de culoar (ignorand faptul ca persoana sa este asociata partidelor clasice, neputand gira o constructie noua), dar este posibil sa apara si alti pretendenti.

PNL nu va critica foarte vocal guvernul Ciolos (guvernul lui Iohannis) si va ramane cantonat in discursul centrat pe reforma clasei politice (revendicarile Pietei), in vreme ce PSD va balansa intre mesajele catre propriul electorat (ceea ce inseamna presiune si critica la adresa guvernului) si o atitudine concilianta fata de tandemul Iohannis-Ciolos, de natura sa-i asigure mentinerea pozitiilor secunde din aparatul guvernamental.

Guvernul Ciolos: ”Sa fie bine la toata lumea”

Daca analizam cu atentie realitatea din societate, vom constata ca este doar o stare temporara, de expectativa, iar in spatele acalmiei mocneste tensiunea. Daca pana acum ne aflam intr-o extrema, cea a conflictului perpetuu, credem ca acum ne aflam la cealalta extrema, o pace prea buna ca sa fie adevarata –€・un echilibru fragil, de fatada, generat de faptul ca totii actorii se afla intr-o stare de expectativa, asteapta sa vada ce urmeaza, pentru a sti cum sa actioneze.
 
・    Probabil ca termenul care defineste cel mai bine actuala stare este acela de mexican standoff, facut celebru de filmele Western. Termenul defineste o confruntare tensionata dintre mai multi actori, in care niciunul nu poate sa avanseze sau sa se retraga fara a se expune pericolului. Astfel, toti actorii sunt obligati sa isi mentina pozitia strategica pana in momentul in care un eveniment exterior face posibila rezolvarea impasului.

・    Si intotdeauna apare acel eveniment exterior care reaprinde conflictul. Guvernul Ciolos nu va putea multumi la nesfarsit pe toata lumea. Mai devreme sau mai tarziu va nemultumi unul sau mai multi actori si, automat, va declansa din nou conflictul. Pentru ca niciodata, niciunul dintre actorii implicati nu se va multumi cu doar o felie din tortul puterii.

・    Dupa alegerile parlamentare, echilibrul fragil de acum trebuie sa se reaseze intr-un echilibru stabil, de lunga durata. Abia atunci vom putea vorbi despre o acalmie autentica.

Comments

comments