Sfântul Apostol Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), însă trebuie să știm că la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse într-un singur cuvânt: frate. Este potrivit să-l numim văr al lui Hristos și nu frate, pentru că Mântuitorul S-a născut pe cale supranaturală, deci nu a fost rodul legăturii dintre Iosif și Fecioara Maria.
A fost primul episcop al Ierusalimului. A alcătuit prima slujbă a Sfintei Liturghii, varianta care a fost prelucrată de Sfinții Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur.
Liturghia Sfântului Iacob se săvârșește și în zilele noastre în Biserica Ortodoxă Greacă, pe 23 octombrie, în ziua sa de prăznuire.
Sfântul Apostol Iacob a convertit mulţi iudei și elini la credinţa creștină. Când Anania a ajuns Mare Arhiereu, a hotărât să-l ucidă. Potrivit Tradiției, bătrânii iudeilor i-au spus lui Iacob să urce pe aripa Templului și să grăiască de acolo împotriva lui Hristos. Iacob a urcat, însă a mărturisit în fața celor prezenți că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. În urma acestei mărturisiri, a fost aruncat de pe zidurile templului din Ierusalim și ucis cu pietre.
