Şezătoare în ajun de Sfântul Andrei – organizată de Şcoala Populară de Arte și Meserii Pitești

„Reînvierea cămășii cu altiță din lăzile de zestre ale Argeșului și Muscelului” este un proiect născut din dorința de a descoperi, studia și promova patrimoniul cultural material și imaterial al acestei zone etnografice deosebit de bogată în costume tradiționale lucrate în gospodăriile țărănești sau în ateliere specializate.

Flory Buia, inițiatoarea proiectului, împreună cu un grup inimos de fete și femei de toate vârstele și-au asumat dificila sarcină de a reproduce integral piese valoroase din colecții private sau din depozite muzeale. Proiectul a debutat în primăvara acestui an, în cadrul Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești sub patronajul CNR UNESCO.

Și pentru că au depășit dificultățile pe care le presupune orice început (descifrarea modelelor, probele de lucru cu diferite tipuri de ațe și pânze, procurarea materialelor), sunt acum în măsură să vă prezinte stadiul lucrărilor.

Le puteți urmări în spațiul virtual, pe pagina de facebook Șezătoare Arges&Muscel și puteți, de asemenea, să vă alăturați fizic grupului lor și să participați la întâlnirile săptămânale în cadrul Șezătorii Argeș&Muscel.

Şcoala Populară de Arte și Meserii Pitești găzduiește de mai mulți ani acest tip de întâlniri sub denumirea de șezători. “Poate șezătoarea urbană își va redobândi funcția de bază și nu va rămâne doar la stadiul de – atelier de cusutși moment de socializare între femei de toate vârstele” – declară Elena Iagăr, managerul Centrului de Cultură şi Arte Argeş.

Atelierele de cusut-țesut au debutat în urma cu 5 ani sub coordonarea meșterului popular Viorica Olivotto, iar acum elevă ei Flory Buia duce tradiția mai departe.

“Pentru fetele de măritat și flăcăii de horă, șezătoarea, era odinioară, așteptată cu emoție și bucurie pentru că la șezătoare feciorii aveau ocazia să intre în vorbă cu fetele pe care le plăceau, iar fetele, la rândul lor, sperau ca băieții cărora le trimiseră ocheade să le facă întrebare.

În lumea satului românesc era considerată o totală necuviință abordarea unei fete pe uliță sau în alte împrejurări în afara unei șezători sau a unui eveniment la care să nu fie de față și bătrâni. Un astfel de gest necugetat ar fi atras mânia tatălui pentru că sugera nu doar o lipsă de respect pentru fata, a cărui reputație era pătată, dar și pentru neamul acesteia.

Acest gen de întâlniri, între tineri, aveau loc, de regulă, iarna, în câșlegi, la gura sobei când toate muncile agricole se terminaseră iar hambarele erau pline. La șezătoare, organizată de câte un gospodar mai înstărit sau, după caz, de o femeie văduvă, nu veneau toți tinerii satului, ci doar cei din acea parte sau cătun, mai rar fiind acceptați cei din alt colț al așezării.

Nu exista o regulă strictă privind prezența tinerilor, gazda putea accepta un flăcău din alt cătun (niciodată din alt sat), dacă se arăta interesat de o fată și, bineînțeles, dacă ea dădea acceptul gazdei să poată intra. Fetele nu participau decât la șezătoarea din partea lor de sat pentru că, de obicei, ele erau cele care vorbeau pentru organizarea acesteia.

În prezent lucrurile stau puțin diferit mai ales în sezatorile urbane. Participă doar femei pe care le aduce împreună dorința de a coase sau de a învăța să coasă o ie.

La sat, de exemplu la Hârsești, şezătorile organizate de Loredana Costache sunt mai aproape de adevăr. Acolo se întâlnesc tineri din tot satul, chiar și din satele vecine, nu doar că să intre-n vorbă, căci acum există alte mijloace de comunicare, sau să se vadă, ci pentru ca Loredana a reușit să-i atragă într-un fenomen pe care eu îl numesc „noi păstrăm tradiția”. Află de la oamenii mai în vârstă din sat despre îndeletniciri și unelte de lucru dispărute, despre obiceiurile și poveștile locului, joacă jocurile din vatra satului, pregătesc felurite mâncăruri tradiționale pe care apoi le mănâncă împreună cu plăcere sau le oferă cu toată inima oricărui oaspete nepoftit la sezatoarea lor.

Important este că şezătorile, orice formă ar îmbracă ele, devin un mod de petrecere a timpului liber tot mai căutat și apreciat de tineri” – mai declară Elena Iagăr, managerul Centrului de Cultură şi Arte Argeş.

Imagini inedite de la şezătoarea organizată în ajun de Sfântul Andrei puteti vedea pe Șezătoare Arges&Muscel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here