PEDEAPSĂ Pentru o amendă neachitată, primită în 2000 pentru tulburarea liniştii publice, un piteştean are de efectuat 25 de ore de muncă în folosul comunităţii. ADP are alţi 20 de piteşteni pe listă, pentru a-i pune la măturat, săpat şanţuri şi curăţat spaţii verzi. De câteva zile, muncitorii de la ADP au primit „întăriri” la lucru: două persoane care, în schimbul amenzilor neplătite, au muncit la ADP spre a-şi achita astfel datoriile pe care le au către bugetul local. Adică muncă în folosul comunităţii! Ei s-au prezentat la lucru, mânaţi de la spate de Poliţie, care a fost după ei acasă pentru a le duce mandatul de executare!

„E ceva nou şi pentru noi. Trebuie să le facem program de lucru, să îi pontăm, iar la final să întocmim un raport şi să ataşăm pontajul zilnic, ca dovadă că au executat orele. În total am primit 20 de astfel de mandate, dar deocamdată doar două persoane s-au prezentat la lucru efectiv. Unul a avut de făcut 4 ore, celălalt are 25. I-am repartizat la echipa care se ocupă cu repararea mobilierului din parcuri şi a locurilor de joacă pentru copii”, spune Doru Iliescu, directorul Administraţiei Domeniului Public Piteşti.
Florin Bogdan Herăscu are 26 de ani şi a muncit săptămâna trecută la săpat fundaţia unui soclu pentru o statuie. A avut de executat 25 de ore de muncă pentru a-şi plăti astfel o amendă din… 2000, pe care a primit-o la 14 ani pentru …tulburarea liniştii publice! Deşi l-au primit bine şi l-au „adoptat” imediat, muncitorii de la ADP nu l-au menajat deloc. Deşi pare ciudat să plătească în 2012 pentru o amendă primită în 2000, când avea doar 14 ani, totul e posibil pentru că procedurile sunt lungi şi greoaie.
„Mi-au stabilit patru zile de muncă de 8 ore şi încă o zi, pe acest mandat. Dar mai am de venit! Din 2003, 2005, 2007! Sunt amenzi pe care le-am primit când eram puştan, pentru tulburarea liniştii publice şi câteva de circulaţie, cât am lucrat ca taximetrist. Vreo 100 de milioane, în total. Pentru 2 milioane mi-au dat 25 de ore, iar pentru 4 milioane, doar 20. Depinde cum vrea judecătorul. Nu am vrut să le plătesc şi am ajuns aici. Deşi m-am gândit mereu că s-ar putea ca lucrurile să nu se termine chiar simplu. E bine însă că m-au pus la reparaţii, că, dacă era să mă trimită la mătură, preferam puşcăria!” spune, mai în glumă, mai în serios, Bogdan Herăscu.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI