În calendarul popular, Sfântul Andrei este denumit Sântandrei, dar și Moș Andrei, Andrei de iarnă sau Indrea, fiind sărbătorită la datã fixă, în 30 noiembrie, iar în calendarul ortodox ziua Sf. Apostol Andrei Cel Dintâi Chemat, Ocrotitorul României.

Noaptea Sfântului Andrei este marcată de obiceiuri și tradiţii precreştine, vizând protecţia oamenilor și animalelor, precum și de practici premonitorii și ritualuri de dragoste.

“Turtuca de Andrei” este un tip de turtiță tradițională din făină de grâu, ca o plăcintă foarte subțire care se prepară de către fetele de măritat, cu o zi înainte de Sfântul Andrei pentru a-și afla ursitul.

Conform tradiției, turtuca se făcea foarte sărată, iar fata trebuia să o mănânce înainte de culcare, fără să bea apă după ea. Se credea că baiatul pe care-l visa că-i aduce apă ca să-și potolească setea era cel care urma să le ceară mâna de Anul Nou.

Ingrediente: 500 g făină Gold Maya, 250 ml. apă călduță, 25 g. drojdie, o linguriță sare (sau mai multă pentru a respecta tradiția), ulei pentru prăjit (optional, dacă nu se coc în cuptor sau pe plită).

Mod de preparare: Se înmoaie drojdia în apă călduţă și se amestecă bine.

Într-un castron se pune făină Gold Maya, se face o groapă și se pune drojdia înmuiată amestecându-se cu puțină făină și se lasă la crescut 30 minute.

După ce s-a umflat destul, se frământă bine cu făină și sare până ce se obține un aluat potrivit de tare, care nu se lipeşte de mână.

Se presară aluatul cu făină, se netezește și se lasă să mai crească, 40-50 de minute până și-a dublat volumul.

Apoi se taie din el 6 bucăţi din care se modelează 6 turte rotunde și subțiri.

Fiecare turtucă se prăjește în ulei sau se coace în cuptor.

Secretul bucătarului: Pentru a-i păstra gustul tradițional, este preferabil ca turtuca să se coacă pe plită sau pe grătar.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI