
Deşi afacerea sa îi aduce miliarde, Bibiana Stanciulov este de o modestie şi de un bun simţ ieşite din comun. Femeie de afaceri puternică şi cu bani, ar fi putut să-şi cumpere fără probleme o casă ultimul răcnet în Bucureşti sau în Argeş, însă Bibiana Stanciulov locuieşte de aproape 40 de ani într-un apartament simplu dintr-un bloc cu patru etaje în cartierul bucureştean Titan.Sediul firmei Bibianei Stanciulov se află de ani de zile în acelaşi loc, pe aceeaşi scară cu apartamentul în care locuieşte: într-un apartament modest cu două camere, la etajul patru al unui bloc vechi. „Da, aici am sediul şi nici nu am de gând să îl schimb! Pentru că încerc să demolez prejudecăţile astea stupide despre «firmele de apartament». Uite că şi o firmă de apartament poate face performanţă!”, zâmbeşte, cu un aer ştrengăresc, Bibiana Stanciulov.
Apartamentul în care locuieşte este unul de bun gust, însă fără excese ornamentale sau cine ştie ce kitch-uri, iar mobila de sufragerie este cumpărată de peste 20 de ani. Bibiana Stanciulov spune că a preferat să investească în fabrica de conserve decât să îşi ridice vile opulente. Mai mult, ea nu şi-a cumpărat o maşină de „fiţe”, deplasându-se doar cu cele ale firmei.
De la reporter radio, la om de afaceri de succes
Bibiana Stanciulov, sociolog de profesie şi fost om de radio, s-a apucat de afaceri imediat după ’89, când salariul de la stat nu-i mai ajungea să-şi crească copilul: „Am lucrat timp de trei ani ca reporter şi realizator de emisiuni la Radio România, dar cum la vremea aceea salariul de ziarist la stat era insuficient pentru a întreţine două persoane, pe fiica mea şi pe mine – eu sunt văduvă încă din 1986 – m-am decis să fac altceva. Drept care am făcut şi eu ce făceau mulţi români, atunci, la începutul anilor ’90: mi-am deschis o societate cu răspundere limitată”.
A intrat mai întâi în comerţul cu conserve, livrând produse în special Armatei, iar, în urma unui contract păgubos, încheiat la întâmplare, s-a ambiţionat să-şi construiască propria fabrică.
În 2001, a cumpărat o secţie a unei fabrici de conserve dezafectate de la Topoloveni. „A costat vreo 320 de milioane de lei vechi. Nici nu văzusem ceea ce cumpărasem. M-am trezit că am dat banii, luaţi cu împrumut de la bancă, pe un morman de fiare vechi şi de betoane. Ce era să mai fac?! M-am apucat de treabă aşa cum m-am priceput. Mai întâi, am căutat lista de beneficiari ai fostei fabrici, după care am început, cu ajutorul fostei şefe de secţie Cecilia Găgeanu, să aducem înapoi oamenii care lucraseră acolo până când fabrica fusese închisă de stat şi care erau şomeri.
Magiunul a mers, însă, cel mai bine la vânzare. Timp de aproape opt ani, produsul a fost exportat în proporţie de 90% în Austria şi Germania, în butoaie de 250 de kilograme. Austriecii îl revindeau la borcan, cu etichetă de-a lor şi un adaos de zahăr peste măsură. M-am ambiţionat atunci, pentru că îl cumpărau la preţ de materie primă de la noi şi-l vindeau de cinci ori mai scump la ei, ca produs finit. Aşa că acum îl vindem numai la borcan, cu etichetă românească”, spune doamna Stanciulov.
În 2008, Bibiana Stanciulov a reuşit să obţină un certificat NATO pentru magiunul de Topoloveni, iar acum dulceţurile din Argeş ajung în baza armatei americane de la Berlin. Bibiana Stanciulov a investit, în aproape 11 ani, peste 600.000 de euro în retehnologizarea fabricii a cărei inaugurare oficială a avut loc în toamna anului 2009, şi are de gând să nu se oprească aici cu diversificarea gamei de produse Topoloveni.