Piteştiul şi Argeşul, în general, au dat, de-a lungul vremurilor, personalităţi marcante în toate domeniile vieţii, sociale, politice, culturale, ale ţării. De la Boierii Goleşti şi oamenii politici din familia Brătianu sau prim-ministrul ţării, Armand Călinescu, la scriitori celebri, pictori sau actori, Argeşul se poate mândri cu valori incontestabile.
Deşi mai puţin cunoscută generaţiilor actuale, actriţa Agepsina Macri, născută la Piteşti în 1855 a fost una dintre cele mai mari figuri ale artei teatrale româneşti, iar talentul său este recunoscut şi acum şi onorat cum se cuvine.
Agepsina Macri a fost fiica unei familii de origine grecească, destul de înstărite, tatăl său fiind boierul Panait Macri. Părinţii au trimis-o în Franţa, pentru a studia Literele la Universitatea Sorbona. La Paris însă, simţindu-se atrasă de magia scenei, a luat primele lecţii de declamaţie cu „madame Thenard de la Comedia Franceză”. Tot în Oraşul luminii a urcat pentru prima oară pe scenă, la teatrele „Gymnase”, „Femina” şi la „Trocadero”, nume de referinţă pentru scenele pariziene ale vremii.
S-a întors în România în 1910, pentru o scurtă perioadă, timp petrecut în compania celor mai mari actori ai vremii, şi a jucat în piesele de teatru ale unor prieteni, precum Pompiliu Eliade şi Barbu Ştefănescu-Delavrancea, debutând pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în piesa „Corbii” de Henry Becque. Dar cel mai mare succes al Agepsinei, piatra de temelie a carierei sale, a fost „Cocoşul negru” de Victor Eftimiu, unde l-a avut partener de scenă pe marele Constantin Nottara.
În aceeaşi perioadă, şi-a cunoscut şi viitorul soţ, marele scriitor Victor Eftimiu. Astfel, la 22 de ani devenea doamna Eftimiu şi societară a Teatrului Naţional din Bucureşti.
În volumul „Portrete şi amintiri scris”, Victor Eftimiu a povestit şi cum  a aflat de existenţa celei de care avea să se îndrăgostească, frumoasa Agepsina. „Pompiliu Eliade îmi propuse, pentru rolul Ileana Cosânzeana din Mărul de aur, o nouă angajată a Teatrului Naţional, o domnişoară Agepsina Macri, pe care n-o cunoşteam. Un prieten din teatru al Eleonorei Mihăilescu mă ruga insistent să dau rol blondei şi frumoase Eleonora şi cum n-o cunoşteam nici pe ea, i l-am dat acesteia din urmă”. Aşadar, Agepsina Macri nu a primit rolul în piesa lui Victor Eftimiu, dar avea să primească mai târziu cel mai important rol în viaţa acestuia.

O membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România

Agepsina Macri a fost considerată una dintre actriţele foarte talentate ale vremii: sensibilă, expresivă, delicată, adorată de iubitorii scenei.
O colegă de scenă, Agatha Bârsescu, o altă mare vedetă a vremii, o caracteriza astfel în memoriile sale: „Cu fermecătoarea Agepsina Macri am avut în urmă plăcerea de a juca în „Prometeu”, valoroasa operă teatrală a lui Victor Eftimiu, şi păstrez o frumoasă  amintire de pe urma acestor vremuri.”
Sculptorul Miliţa Pătraşcu i-a făcut o statuie cu alură monumentală, din marmură, reprezentare în rolul Sapho, din piesa lui Alphonse Daudet, pusă în scenă la Teatrul Naţional (1930), o alta în rolul Antigonei de Sofocle şi un bust, în 1934.
La Teatrul Naţional, Agepsina Macri a jucat cu precădere roluri tragice, dar a făcut şi două roluri memorabile în filmele „Independenţa României” (1912) şi „Maiorul Mura” (1927–1928). Ea a fost şi o membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România, alături de alte femei influente ale timpului, ca Elena Roza Prager, Bucura Dumbravă sau Smaranda Maltopol. A murit la Bucureşti, în anul 1961.
La moartea sa, Victor Eftimiu i-a gravat pe placa de mormânt o cutremurătoare declaraţie de dragoste.
„De când te-ai dus, m-a năpădit pustiul…
N-aş fi crezut atâta gol să fie!
E vană orişice filozofie
Când zorile şi-au stins trandafiriul.
Mi-ai fost unicul gând şi avuţie…
De când mi te-a înfăşurat sicriul
Zadarnic mai încerc să fac pe viul,
Mi-e mult mai greu pământul decât ţie!
Ne-a despărţit ursita nemiloasă…
A fulgerat spăimântătoarea coasă
Tăindu-ne-mpletitele destine
Şi lacrimilor ne-a secat şuvoiul!
Eu sunt în lumea celor vii strigoiul
Iar cel adevărat sunt lângă tine…”

Comments

comments

DISTRIBUIȚI