Legea nu este nouă deloc, fiind în vigoare din ianuarie 2007, deci de peste 6 ani, însă cei îndreptăţiţi să ceară aşa ceva s-au comportat rezervat şi cu bun simţ în acest sens, însă în momentul în care s-a pus problema plăţii parcării pe lângă blocurile de locuinţe, au început să îşi ceară drepturile.
„Legea 448 din 2006 pentru protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap le oferă acestora şi acest drept. Legea nu face nicio deosebire în funcţie de grad sau tip de handicap ori diagnostic, deci este valabilă în cazul tuturor, nu numai în cel al persoanelor cu handicap locomotor, cum, de regulă, ne gândim. Nu condiţionează nici măcar adaptarea maşinii, ci se specifică foarte clar că este vorba despre maşina ce transportă persoane cu probleme, chiar dacă nu e proprietate personală! Cei în cauză sau însoţitorii trebuie să ceară la Primărie un card – legitimaţie şi aceasta este obligată să îl acorde. Cardul e valabil pe toată durata existenţei certificatului de handicap”, ne-a declarat Camelia Rădulescu, inspector de specialitate la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Cu alte cuvinte, indiferent dacă au un picior amputat ori un ochi lipsă, defecte vizibile, sau au suferit un transplant ori suferă de cancer sau altă boală care le-a creat un anumit handicap, toţi cei ce deţin hârtia au dreptul să îşi rezerve parcarea. Mai mult, indiferent câte cereri primeşte, Primăria este obligată să le onoreze, fiindcă legea nu prevede nicio limită maximă! Impunerea taxei va face ca numărul solicitanţilor să crească în continuare, iar edilii vor trebui să găsească o soluţie prin care să le ofere locuri şi celor care nu suferă de nimic!