Pe Argeș în jos, pe un râu frumos… Tudor Vladimirescu, cartierul contrastelor

Pe Argeș în jos, pe un râu frumos… Tudor Vladimirescu, cartierul contrastelor. Deşi se numără printre cele mai noi zone construite în Piteşti, înainte de ’89, cartierul Tudor Vladimirescu, situat pe malul râului Argeş, pare încremenit în timp. Lipsa unei viziuni urbanistice şi peisagistice de ansamblu, depoul CFR dezafectat, spații industriale poluante sau aflate în stare de degradare ori prezenţa unor spații comerciale improvizate nu te duc cu gândul decât la o dezvoltare nearmonioasă a unei zone cu un potenţial fantastic.

Este greu să oferi o bilă albă când vorbeşti de Tudor Vladimirescu şi asta nu dintr-o preconcepţie izvorâtă din contactul ocazional cu cartierul de pe malul Argeşului, ci pur şi simplu zona nu convinge… Poate doar preţurile mai mici ale apartamentelor, dar e uşor de înţeles că nici piaţa imobiliară nu poate emite pretenţii când accesul în cartier se face anevoios. Printr-o trecere la nivel cu calea ferată, cu bariera ce stă închisă ore întregi pe parcursul unei singure zile sau pe o pasarelă foarte veche, incomodă, între cartierele Tudor Vladimirescu şi Fraţii Goleşti. Pasarela nu este folosită aproape deloc, mulţi localnici riscându-şi viaţa, unii chiar şi cu copii în braţe, printre liniile de cale ferată.

Singura poartă de intrare în acest cartier, fără a-ţi pune în pericol viaţa printre vagoanele CFR sau a te uita Dumnezeu în faţa unei bariere, este prin Târgul din Vale. Practic, locuitorii din Tudor Vladimirescu sunt izolaţi de Piteşti. Din acest motiv, nimeni nu se mută cu drag aici și nimeni nu se grăbeşte să investească.

Locuitorii din Tudor Vladimirescu recunosc și ei că zona nu este atractivă deși are un potențial excepțional.

1 de 7

Maria Vlad are 60 de ani și locuiește aici de trei decenii:
“Eu am prins cartierul de pe vremea lui Ceausescu, de atunci nimic bun pentru noi nu s-a întâmplat, poate bisericuța nouă… trecem tot peste calea ferată mai repede spre oraș, noroc că ne-au pus autobus… dar ocolește pe fosta centură spre centru ”.

Constantin N. este mult mai tânăr decât Maria Vlad și este la fel de nemulțumit: “Avem o școală frumoasă în cartier, dar mergem cu copiii la plimbare în alte părți din oraș, la noi n-ai unde, uitati-vă și dumneavoastră … Suntem la o aruncătură de băț de centru! Am auzit că sunt proiecte și pentru noi, cred că îmbătrânesc și nu se schimbă nimic. Ca la noi… Vă rog, nu dați poze cu mine, mai bine arătați cartierul”!

Ca în povestea cu drobul de sare, de zeci de ani administrația și oamenii politici dau dovadă de simț practic tocit, discută în contradictoriu, și dovedesc o dată în plus că spiritul nostru balcanic și planurile pe termen lung nu se potrivesc cu acțiunea și finalizarea. Într-o zonă cu un potențial fantastic, la doi pași de autostradă și alți doi pași de zona centrală a Piteștiului.