Record unic în România! Câmpulung Muscel, orașul celor 37 de cruci de piatră

La o plimbare la pas prin Câmpulung Muscel, printre case vechi boierești, porți sculptate și biserici cu ziduri groase, privirea trecătorului se oprește inevitabil asupra unor siluete tăcute, dăltuite în piatră. Nu sunt simple troițe, ci adevărate file de istorie încremenite în calcar de Albești. Fosta capitală a Țării Românești este singurul oraș din România unde se mai păstrează, de mai bine de patru secole, 37 de cruci votive monumentale, la care localnicii se închină și astăzi cu aceeași evlavie ca strămoșii lor.

Timp de patru veacuri, 15 generații de meșteri pietrari au cioplit în calcarul numulitic de la Albești 39 de astfel de monumente, ridicându-le în vechile mahalale ale târgului. Două dintre ele s-au pierdut în negura secolului al XIX-lea, dar cele 37 rămase în picioare transformă astăzi orașul într-un veritabil muzeu în aer liber. Cincisprezece străjuiesc curțile bisericilor, iar restul se ascund la răspântii de drumuri sau chiar în curțile și zidurile caselor unor localnici.

Povestea acestor cruci începe în secolul al XVI-lea, pe vremea când Câmpulungul era un nod comercial vital, „punctul crucial de vamă” dintre Țara Românească și Ardeal, așezat pe marele drum care lega Europa Centrală de Grecia și Imperiul Otoman.

Zecile de ulițe care porneau din târg duceau spre localitățile învecinate. Începând cu anul 1576, anul din care datează cea mai veche cruce păstrată (21 iunie 1576), la răscrucile de drumuri au început să fie înălțate aceste monumente impunătoare, menite să le arate drumeților și negustorilor direcția corectă, ferindu-i de rătăcire.

Unele au fost ridicate de pârgari, vechii consilieri ai orașului, iar altele au fost înălțate la mari sărbători religioase, în epocile unor domnitori precum Mihai Viteazul, Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu. Cea mai recentă cruce din acest ansamblu unic datează din 1868.

Privite de aproape, crucile dezvăluie o artă migăloasă. Motive decorative care coboară ca simbolistică până în perioada dacică și inscripții în chirilică slavonă sau românească. Textele pomenesc numele sfântului ocrotitor, evenimentul care a prilejuit ridicarea monumentului și numele celor care au plătit pentru el.

Dintre toate monumentele care străjuiau odinioară drumul principal al târgului, unul are o valoare aparte. „Crucea Jurământului”, ridicată în 1674 în fața Mănăstirii „Negru Vodă”, este considerată cel mai important document medieval în piatră al Câmpulungului. Pe ea au fost gravate privilegiile și scutirile de taxe de care s-au bucurat câmpulungenii încă de la întemeierea Țării Românești.

În jurul acestei cruci se desfășura odinioară cel mai solemn ritual al comunității. În dangătul clopotelor și în uralele mulțimii, noul județ (conducătorul ales al orașului), urmat de notabili și de locuitori, venea în alai până în piață. Aici, el rostea jurământul de credință, săruta piatra crucii și era ridicat de trei ori pe umerii pârgarilor, fiind apoi condus cu alai spre casă.

Astăzi, originalul „Crucii Jurământului” este protejat chiar în zidurile casei arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, pe Bulevardul Negru Vodă la numărul 102, în timp ce o copie a acesteia, realizată în 1790, poate fi văzută în zona pieței agroalimentare din oraș.

Cele 37 de cruci votive completează profilul unui oraș care a dat culturii române premiere fundamentale. Tot aici, în vechea cetate de scaun, s-a născut marele zugrav Pârvu Mutu, autorul primului autoportret din arta plastică românească, și tot aici a funcționat o renumită școală de zugrăvie în secolul al XVII-lea.

În același timp, Câmpulungul este locul unde Antonie Vodă din Popești a înființat prima „Școală Domnească” din învățământul public al Țării Românești și unde domnitorul Matei Basarab a adus o „tiparniță desăvârșită”, consolidând statutul orașului de veritabil leagăn al spiritualității și culturii românești.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.