STRICT SECRET Deşi cele două mari explozii de pe Platforma Arpechim, din 1974 şi 1979, au avut la bază erori umane, fosta Securitate a concluzionat că vina le aparţine ofiţerilor de securitate care nu dispuneau de informatori bine pregătiţi, infiltraţi printre salariaţi. „universulargeşean.ro” vă prezintă, în exclusivitate, cele două rapoarte pe care Securitatea le-a întocmit în urma exploziilor de la Combinatul Petrochimic Piteşti.

Chiar dacă acum nu mai reprezintă decât un morman de fiare vechi, Combinatul Petrochimic de la Piteşti a fost, în perioada lui de glorie, una dintre perlele economiei naţionale. Motiv pentru care Securitatea a fost tot timpul cu ochii pe ce se întâmpla în interior, având infiltraţi informatori printre salariaţi. Însă nu întotdeauna reţeaua a funcţionat cum trebuie, acest lucru fiind descoperit în cazul celor două mari explozii petrecute pe Platforma de la Arpechim, din ’74 şi ’79. Incidentele au fost întoarse pe toate părţile de Securitate şi studiile de caz au fost publicate în aşa numitele „Caiete ale Securităţii”, cu menţiunea „Strict secret”.
La explozia Pirolizei din ’74, una dintre cauze a fost lipsa unor spioni competenţi

„În seara zilei de 14 aprilie 1974, la Combinatul Petrochimic Piteşti, Secţia Piroliză I, a avut loc un incendiu de mari proporţii în Secţia Olefine II. Incendiul a fost generat de explozia vasului de  faclă, cuprinzând şi deteriorând utilaje tehnologice, mecanice şi conducte de legătură cu instalaţiile aferente, pagubele materiale fiind deosebite. La acestea se adaugă nerealizările de producţie ale Combinatului şi ale beneficiarilor săi şi accidentarea mortală a unui muncitor. În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că manifestări de instabilitate ale vasului de faclă – deplasare anormală de pe postament – s-au înregistrat încă de la 12 ianuarie 1971, dar, cu toate că la acea dată instalaţia era în termen de garanţie, furnizorul extern nu a fost înştiinţat de acest lucru şi nu i s-a cerut să stabilească cauzele fenomenului şi măsurile necesare, pentru a nu se mai repeta. Ulterior, în iunie 1971 şi octombrie 1973, au avut loc noi deplasări ale vasului de faclă, însă nici atunci nu au fost luate măsuri pentru stabilirea şi înlăturarea cauzelor reale, factorii competenţi din cadrul Combinatului rezumându-se la a cere unele explicaţii firmei furnizoare, la refacerea şi consolidarea fundaţiei deteriorate. În acest caz, a fost începută urmărirea penală împotriva a 10 angajaţi pentru neglijenţă în serviciu urmând a fi trimişi în judecată…
Evenimentul de la Combinatul Petrochimic Piteşti demonstrează faptul că ofiţerii de Securitate nu au fost în măsură să aprecieze corect pericolul ce-l reprezintă deplasarea vasului de faclă, întrucât nu au dispus de o reţea informativă competentă din punct de vedere profesional, care să poată aprecia, la adevărata valoare, situaţia respectivă. La început, a existat multă nehotărâre şi tărăgănare, agenţii informativi însuşindu-se cu uşurinţă  concluziile unor specialişti care au apreciat fenomenul drept un accident tehnic imprevizibil”,
aceasta era concluzia la care a ajuns generalul maior Emil Macri, unul dintre şefii Direcţiei de Spionaj Industrial, despre prima explozie de la Combinatul Petrochimic.

Un informator al Securităţii, condamnat la închisoare după explozia din 1979

Cu tot tam-tam-ul făcut după explozia din 1974, Securitatea a fost luată prin surprindere şi în 1979, când au explodat, la distanţă de doar câteva zile, mai multe instalaţii: cea de stiren şi cracarea catalitică. Numai că, faţă de măsurile luate în 1974, în urma exploziei din ’79 au fost arestate mai multe persoane printre care şi un informator al Securităţii care lucra chiar la instalaţia de cracare catalitică.
Principalul vinovat din rândul salariaţilor a fost considerat subinginerul Ion Costache. „Măsurile informativ-operative ca şi cercetarea penală efectuată în cazul exploziei urmată de incendiu la parcul de rezervoare al secţiei stiren de la Combinatul Petrochimic Piteşti au evidenţiat că evenimentul – soldat cu distrugerea sau avarierea celor şapte rezervoare şi arderea produselor, cu producerea unor pagube de patru milioane de lei – a fost posibil datorită încălcării grave a normelor care reglementează modul de reparaţie a instalaţiilor electrice în medii explozive. Aici, şeful atelierului de aparatură de măsură şi control a dispus ca defecţiunea mecanismului indicatorului de nivel al rezervorului să fie remediată sub tensiune şi fără să fie întreruptă pomparea produsului în rezervor. În timp ce unul dintre tehnicienii de serviciu acţiona pe rezervor la mecanismul indicator de nivel s-au produs scântei care au amorsat gazele produsului din rezervor şi s-a iniţiat explozia urmată de incendiu… La câteva zile după explozia urmată de incendiu de la instalaţia de stiren, a avut loc o altă explozie urmată de un incendiu, care a distrus instalaţia de cracare catalitică, provocând moartea şi rănirea mai multor persoane, aducând mari pagube economiei naţionale. Din cercetarea acestui caz a rezultat că, înaintea producerii evenimentului, la una din instalaţii s-au semnalat defecţiuni care au creat o stare de pericol deosebită, ceea ce impunea oprirea instalaţiei. Contrar însă normelor şi instrucţiunilor de lucru, în loc să se ia măsuri de remediere şi reparaţie, instalaţia a fost menţinută în funcţiune…
În urma cercetărilor efectuate la faţa locului şi îndeosebi a măsurilor informativ-operative luate s-a stabilit că vinovat de producerea evenimentului s-a făcut subinginerul Costache Ion. Acesta a dat dispoziţii să se monteze prin sudare un ventil pe conductă care alimenta cu azot parcul de rezervoare al instalaţiei de Acrilonitril. Pentru a ascunde fapta comisă, Costache Ion a dat dispoziţii să se decupeze prin tăiere 3 metri din conducta respectivă, care să fie ascunsă.
Situaţia este cu atât mai gravă cu cât această instalaţie era asigurată cu informatori şi colaboratori, dar, nefiind instruiţi şi verificaţi corespunzător, aceştia nu au informat la timp despre pericolul ce se crease şi nici nu au acţionat în conformitate cu normele de lucru din instalaţie, acceptând neregulile ce se comiteau. Pentru neîndeplinirea obligaţiunilor de serviciu în mod corespunzător s-a ajuns ca o sursă a organelor noastre – ce lucra la această instalaţie – să fie arestată şi condamnată.”

Comments

comments

DISTRIBUIȚI