Pensionat de la Arpechim, cap al unei familii cu nu mai puţin de 11 copii, orjanul Cornel Anghel a găsit, fără să caute prea mult, cheia succesului unei mici afaceri care îi asigură nu numai hrana familiei, ci şi un venit frumuşel. În gospodăria proprie, în codiţii eco, orjanul creşte porci Duroc, o rasă mai deosebită, dar rezistentă şi economică, de pe urma căreia are doar de câştigat.
„Atât eu cât şi soţia mea am lucrat în Petrochimie şi, după ce am ieşit la pensie, a trebuit să începem să ne ocupăm de ceva pentru a ne putea hrăni familia şi pentru a face şi nişte bănuţi. Acum mai bine de 10 ani am construit un adăpost mai lung, de vreo 30 de metri lungime şi am început să ne ocupăm de creşterea porcilor. Pentru a avea desfacere pe piaţă a trebuit să aleg o rasă mai deosebită. Trebuie să recunosc că motivul principal pentru care am ales suinele din rasa Duroc a fost că iau în greutate foarte uşor şi, dacă sunt mâncaţi bine, ajung şi la 200 kilograme într-un an. Ating această greutate datorită faptului că le permite conformaţia corporală: cresc lungi şi destul de înalţi, au oase foarte puternice care pot susţine această greutate. Sunt o variantă extraordinară pentru cei care au o familie numeroasă aşa cum este a noastră”, spune Cornel Anghel.

De la câteva animale de consum, la o mică afacere

„Am început cu trei capete şi acum, de vreo 3-4 ani, cresc peste 20. La Crăciun doar pentru familia mea am sacrificat 4 porci: au fost foarte mari, undeva la 180-190 kilograme fiecare. Durocul, comparativ cu Pietrain sau alţi porci de carne, nu este pretenţios, se adaptează oricărui mediu de creştere. La noi, pe timpul verii le dau drumul în curte să se plimbe. Avem şi un mic teren cu iarbă unde îi lăsăm să mănânce. Sunt nişte porci tare liniştiţi”, mai spune crescătorul despre performanţele acestei rase de porci.
Deşi la o aşa greutate alte rase acumulează foarte multă grăsime, Duroc nu are acest „defect”. Mai ales, mai spune Cornel Anghel, dacă eviţi nişte greşeli elementare în creşterea lor. Expunerea la frig şi alimentaţia sunt cele mai importante. „Dacă ţii cont de toţi factorii implicaţi în creşterea lor, nu ar trebui să ai grăsime prea multă la tăiere. În schimb, dacă pe perioada sezonului rece nu protejezi porcul şi nu îl fereşti de ger, acesta va forma un strat considerabil de grăsime pentru a se putea proteja împotriva frigului. Trebuie să ţii cont de toate aceste aspecte pentru a obţine cele mai bune rezultate”.

Fermierul din Argeş a subliniat faptul că şi amestecul de cereale influenţează stratul de grăsime: dacă procentul de grâu este mai ridicat în amestecul administrat, inevitabil, porcul va forma mai multă grăsime. „Noi îi hrănim cu cereale, totul este natural, obţinut de pe pământul nostru. Facem o măcinătură de grâu, orz, ovăz, porumb şi floarea-soarelui pe care o administrăm de 3 ori pe zi. De asemenea, pe perioada iernii administrăm porcilor apă încălzită, care are rolul de a-i proteja împotriva frigului. Nu ne permitem să cumpărăm concentrate, dar, nici dacă ne-am permite, nu am cumpăra. Porcii destinaţi consumului familial sunt crescuţi în acelaşi mod cu cei pe care îi vând. Nu aş putea să ofer unui cumpărător un porc căruia i-am dat să mănânce chimicale. Nu e corect în faţa lui Dumnezeu să faci asta. Faptul că sunt hrăniţi 100% natural ne aduce, în fiecare an, din ce în ce mai mulţi clienţi mulţumiţi de calitatea cărnii”, mărturiseşte crescătorul orjan.

Clienţii vin singuri, fără reclamă

În aceste condiţii, când vinde marfă de primă calitate, Cornel Anghel nu e nevoit să alerge după clienţi, pentru că vin ei singuri. „Ce avem de vândut, vindem direct din curte. Oamenii ştiu de noi, au cumpărat şi i-au convins şi pe alţii şi aşa ne-am format o clientelă fidelă. Avem clienţi chiar şi din Bucureşti. Am avut pe cineva care a luat o purcea ca să o încrucişeze cu un mistreţ. Din nefericire, experimentul le-a eşuat. Porcii obţinuţi din această încrucişare nu au dat randament la îngrăşare”, ne-a povestit Anghel despre modul în care îşi vinde suinele.
Mai puţin crescut pe la noi până acum, Duroc este, la origine, o rasă americană, creată prin încrucişări între mai multe rase originare din Europa, recunoscută oficial încă din ani 1882-1883. Animalele pot fi recunoscute uşor după culoarea ruginie, părul lung şi sârmos şi urechile atârnate. Dincolo de calităţile fizice, robusteţe şi înălţime, precum şi rezistenţă la boli, porcii din această rasă sunt recunoscuţi pentru felul lor blând de a se comporta cu oamenii.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI