Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912 la Domnești, Argeş şi s-a stins din viaţă pe 6 octombrie 2003, la Pitești.
A fost una dintre cele mai mari eroine a luptei anticomuniste din România, nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948. Împreună cu soțul ei a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu. Descendentă a unei autentice familii ţărărăneşti, a fost profund ataşată valorilor cultivate în lumea satului românesc (a părăsit băncile şcolii la 14 ani pentru a se ocupa de muncile agricole, de gospodărie şi de proaspăta sa familie) şi a căutat să se împotrivească noului regim.
Gheorghe Rizea, soţul său, s-a raliat grupului de rezistenţă anticomunistă „曰aiducii Muscelului”・(Arsenescu-Arnăuţoiu), în timp ce ea şi fiica lor, Elena, au aprovizionat cu alimente şi bani pe cei ce-şi asumaseră destinul de luptători pentru libertate în Munţii Făgăraş.
A fost arestată și a îndurat torturi inimaginabile din partea autorităților comuniste, din 1952 și până în 1961. A executat 12 ani de închisoare într-una dintre cele mai grele temniţe din ţară, cea de la Piteşti.
Umilinţele îndurate în timpul detenţiei nu i-au îngenuncheat însă conştiinţa şi după eliberarea din primăvara anului 1958 a reînnodat legăturile cu vechii partizani din grupul de rezistenţă (primea şi oferea informaţii folosindu-se de scorbura unui copac din Valea Morii).
Povestea ei a devenit cunoscută publicului în urma unui interviu din 1992, inclus în documentarul Memorialul Durerii, de Lucia Hossu-Longin.
Familia Regală, în frunte cu Regele Mihai, a fost mereu alături de Elisabeta Rizea, pe cei doi legându-i o prietenie sinceră, pornită încă din copilărie, când fostul monarh şi-a petrecut mai multe vacanţe de vară la Nucşoara.
Primăria Capitalei a decis ca Elisabetea Rizea, supranumită “Eroina de la Nucşoara” va avea o statuie în Parcul Drumul Taberei din Sectorul 6.
