Fac ce fac agenţii Poliţiei Locale Piteşti şi nimeresc mereu cu bâta în baltă! Şi asta, din ce în ce mai des. Din păcate, cauzele sunt necunoaşterea legii şi, mai ales, atitudinea nepotrivită pe care o adoptă cei desemnaţi să fie reprezentanţii instituţiei în relaţia directă cu cetăţeanul. De aceea, nu e de mirare că, în ultima vreme, s-au înmulţit la Judecătorie contestaţiile la procesele-verbale pe care poliţiştii locali le întocmesc. Un asemenea caz reclamă şi avocata piteşteană Ingrid Alexandrescu, care spune că un poliţist a fugit pur şi simplu cu procesul-verbal, când i l-a cerut pentru a scrie în el obiecţiuni la amenda de circulaţie primită. Scena a fost filmată şi există şi martori. Agentul în cauză, al cărui nume urmează să fie descoperit de superiorii săi – fiindcă nu s-a prezentat la momentul respectiv – a mers apoi din greşeală în greşeală, culminând cu trecerea unui martor fals şi consemnarea unor evenimente ce nu s-au produs. Pentru acest motiv, procesul-verbal, în forma sa finală, a fost contestat la Judecătorie, ca multe altele, pentru vicii de procedură. Cum s-a ajuns ca un poliţist să fugă efectiv de la locul „infracţiunii“? „În decembrie, înainte de Crăciun, am oprit pe Calea Bascov, la Universitatea „Brâncoveanu” să iau o prietenă. Asta ar fi durat câteva clipe, nu mai mult. Am semnalizat corect staţionarea, cu luminile de avarie şi m-am asigurat că nu încurc circulaţia, pentru ca orice altă maşină să poată trece fără probleme.  Echipajul Poliţiei Locale era foarte aproape, iar poliţiştii au văzut când am ajuns acolo şi imediat au venit la mine. Cel care m-a abordat mi-a cerut actele, pentru a mă legitima şi a scrie amenda, pe motiv că acolo e staţionarea interzisă! L-am întrebat dacă nu ar fi normal să se recomande, că eu aşa ştiu că se procedează. Mi-a răspuns că nu e obligat, şi a început să scrie procesul-verbal de amendă. Am încercat să îi explic că eu doar oprisem autoturismul, nu coborâsem din maşină, şi aveam şi avariile pornite, deci nu poate fi socotită staţionare ci, cel mult oprire, fiindcă oprirea e pentru maximum 5 minute, iar staţionarea e pe timp nelimitat. Şi că nici în acest caz nu am încălcat legea, fiindcă acesta spune că şi într-o zonă marcată cu semn de interzis ai voie să opreşti ca să coboare sau să urce cineva din maşină, atât timp cât n-ai de gând să staţionezi acolo, mai ales dacă nu opreşti motorul şi nu părăseşti maşina, aşa cum era şi speţa în cauză. N-am avut şanse să îl fac să mă înţeleagă, a continuat să scrie la procesul verbal! I-am spus că, dacă tot îl face, vreau să scriu obiecţiuni la el şi apoi îl semnez. S-a mirat că vreau să îl semnez, iar apoi a început să vocifereze că nu mă poate lăsa să scriu eu, că doar el poate scrie! Din nou am încercat să îi explic că legea spune clar că doar contravenientul poate scrie obiecţiunile, că sunt ale lui, de unde să ştie poliţistul care sunt obiecţiunile mele? Între timp, apăruseră şi martori la incident – prietena mea şi o cunoştinţă din zonă. Cum depăşise orice limită, am scos telefonul să îl filmez, fiindcă mi se părea o prostie mult prea mare ca să nu am şi dovezi! Dar atât a fost! Şi-a luat actele şi a fugit la maşină, se vede şi pe filmare cum le aruncă pe bord şi demarează în trombă. Şi se aude cum îl strig să îmi dea procesul-verbal, să îl semnez! Comportamentul lui e absolut de râs!“, ne-a povestit avocata Alexandrescu. 
 
Proces-verbal trimis prin poştă!
 
Însă, chiar dacă este posibil să îşi fi dat seama de faptul că, prin necunoaşterea legii, s-a făcut singur de râs, respectivul agent nu a lăsat, totuşi, treburile neterminate. „Pe 6 ianuarie, după două săptămâni, am primit respectivul proces-verbal prin poştă! Este absolut ilogic, de vreme ce fusesem acolo, doar eram cea amendată, şi am dovada că am vrut să îl semnez pe loc! Mai mult, e plin de minciuni şi are multe rubrici necompletate, dincolo de faptul că e aproape ilizibil. Practic, în absenţa mea, a scris ce a vrut el! Că staţionam de jumătate de oră, că m-a avertizat să pornesc maşina, că între timp am fost la tomberon… Este trecut un martor care nici nu ştiu dacă există ca persoană, dar sigur nu a fost de faţă, deci nu ştiu de unde ar fi putut să îl ia. Doar dacă nu au martori gata pregătiţi pentru astfel de cazuri. De faţă au fost doar două persoane, care pot depune mărturie şi cât a durat toată treaba, şi cum s-a purtat poliţistul! Aşa ceva e absolut de neiertat! Nu se poate ca, după ce că nu cunosc legislaţia, să mai facă şi atâtea falsuri în documente. Eu una, că sunt de meserie şi ştiu legea, le-am făcut contestaţie în instanţă! Dar vă gândiţi câte persoane cad pradă abuzurilor unor astfel de agenţi? Şi cât strică imaginea unei autorităţi? Se mai miră că nu sunt luaţi în serios! Păi cum să fie, cu aşa reprezentanţi pe stradă?“, mai spune avocata Alexandrescu. Odată contestaţia depusă, conducerea Poliţiei Locale va trebui să  dea, din nou, socoteală despre cum acţionează în stradă agenţii săi şi cum este posibil ca aceştia să nu cunoască legea pe care sunt puşi acolo să o aplice! Aşteptăm şi noi, ca drept la replică, o explicaţie cât de cât logică la cazul prezentat.
 
  

Comments

comments

DISTRIBUIȚI