Într-o postare recentă de pe blogul său personal, preotul Lucian Grigore, parohul Catedralei „Sfântul Gheorghe” din Piteşti, o atacă în termeni foarte duri pe cunoscuta vedetă de televiziune Mihaela Rădulescu. Asta după ce Răduleasca a criticat, la rândul său, Biserica şi pe cei mai mulţi dintre slujitorii săi, insinuând faptul că preoţimea ar fi o masă amorfă de cerşetori care ar trăi din pomana publică. 
 
„Cei mai mulţi preoţi nu folosesc cutia milei pentru enoriaşi sau pentru problemele lor…" 
 
Practic, războiul dintre Mihaela Rădulescu şi Biserică a pornit de la o postare a vedetei pe pagina sa de Facebook: „Am un vis – să văd măcar o biserică din România care să facă o campanie umanitară, adică să ajute, cu adevărat, o comunitate. Există excepţii, ştiu câţiva preoţi minunaţi, care au schimbat lumea în care trăiesc, dar cei mai mulţi nu folosesc cutia milei pentru enoriaşi sau pentru problemele lor – ştiţi la fel de bine ca mine, doar că nu îndrăzniţi să o spuneţi. Pe voi nu vă miră că în satele de unde auzim de cele mai tragice poveşti despre vreo familie numeroasă, pe care se dărâmă casa, preotul are o casă în deal, trainică şi cu cămara mereu plină?!… Chiar nu vă sună anapoda că-s sate întregi cu două biserici, dar nicio şcoală?! (…) La inundaţiile alea grele, când am făcut acel pod aerian de ajutoare, a trebuit să mă lupt cu nişte preoţi din câteva sate pentru că, în loc să deschidă bisericile şi să lase oamenii să doarmă în ele (era vorba de zeci de familii, cu copii mici şi bătrâni, care dormeau sub cerul liber, în noroaie…), se plângeau că aceştia vor face mizerie înăuntru şi vor distruge biserica (Chiar, ce-o fi zis Dumnezeu despre „trimişii” lui ?…:)))) …. Am stat cu lopata-n mână până am văzut oamenii aia bătuţi de soartă înăuntru, la adăpost, protejaţi măcar de pereţii bisericilor….. Încă sunt împietrită de indignare că vom construi o Catedrală a Mântuirii Neamului, când etaje întregi din spitalele pentru copiii n-au nici măcar încălzire, nu mai spun de dotări, personal, medicamente… Încă sper să fie o glumă că vom căsăpi sute de milioane de euro pentru o clădire inutilă, când doar cu ajutorul a mii de oameni am reuşit să instalăm un incubator la maternitatea Cantacuzino şi ne chinuim acum, tot cu miile, să cumpărăm şi alte incubatoare (toate la un loc ar costa cât zugrăveala de la toaleta Catedralei:))…  Ştiu, mi-o voi lua din nou, de la toţi credincioşii fanatici, care nu vor pricepe în veci că a crede în Dumnezeu şi a crede în reprezentanţii lui de pe pământ sunt două treburi diferite. Eu cred în Dumnezeu şi cred că, şi dacă ar fi legat la ochi, pipăind un incubator care salvează copii şi o machetă de catedrală…. ar alege VIAŢA“. Aşa a sunat atacul destul de dur la adresa Bisericii şi a preoţilor pe care vedeta TV, Mihaela Rădulescu, l-a postat pe pagina sa de Facebook.  
 
„Niciodată un om care are conştiinţa întreagă nu va dori să pozeze nud în numele unor intenţii caritabile, aşa cum doreşte să ne surprindă doamna Rădulescu“
 
În replică la toate aceste acuze, preotul Lucian Grigore o învinuieşte pe Răduleasca pentru că s-ar fi dezbrăcat în tabloide, că a abandonat ortodoxia trecând la religia mozaică şi că se situează, cu aroganţă, deasupra Bisericii: „Mihaela Rădulescu, cunoscuta realizatoare de emisiuni TV, fiind implicată într-o campanie umanitară „Salvaţi Copiii, România”, a găsit potrivit cu această ocazie să ofenseze conştiinţa creştină, aşezând în opoziţie cu propriile sale iniţiative caritabile o întreagă Biserică creştină care, în mod esenţial, are aceeaşi vocaţie – de a veni în sprijinul oamenilor şi de a se implica profund în lucrarea binelui. Însă, ceea ce deosebeşte flagrant un creştin ortodox de o astfel de vedetă de televiziune, este faptul că niciodată un om care are conştiinţa întreagă a apartenenţei sale la viaţa şi lucrarea Bisericii nu va dori să pozeze nud pentru reviste mondene sau pentru reclame de tabloid, sub acoperirea şi în numele unor intenţii caritabile, aşa cum doreşte să ne surprindă doamna Rădulescu, la vârsta şi la măsura pretinsei sale înţelepciuni. Nu ştiu în ce fel se poate da exemplu pe sine propriului copil, făcând acestea, dar cu siguranţă statura morală şi socială a domniei- sale nu o poate îndritui, în niciun fel, să se situeze, cu aroganţă, deasupra Bisericii. În mod cu totul nedrept şi neprincipial, o mare majoritate creştin-ortodoxă este pusă la zid de o astfel de vedetă de televiziune care, prin modul de a relaţiona cu camera de filmare sau cu aparatul foto, fie prin modul de a se imagina în faţa publicului, fie prin afirmaţii, voieşte să şocheze şi să atragă atenţia asupra „bunelor” sale provocări şi intenţii. Legitimându-se ca persoană publică mânată de onestitate şi discernământ, Mihaela Rădulescu, erijată în formator de opinie şi iniţiator de proiecte de anvergură naţională, uită că aceste proiecte nu pot avea o dimensiune viabilă dacă nu sunt adoptate şi susţinute de o suflare românească creştin-ortodoxă căreia i se adresează implicit, uită că aceste proiecte se cer susţinute exact de suflarea creştină pe care domnia-sa o umileşte şi o jigneşte public. Potrivit afirmaţiilor sale, Biserica ar fi „un sistem lipsit de logică”, un sistem „care întoarce spatele copiilor”. Aceeaşi Mihaela Rădulescu, care, după cum se ştie, a adoptat prin căsătorie, religia mozaică a soţului – pe care, ulterior, l-a părăsit – dezaprobă pe cei care cred orbeşte în preoţi, cruciuliţe, se calcă în picioare pentru a pipăi nişte oase (înţelegem că aici face referire la cultul sfintelor moaşte), adoptă poziţii de rugăciune umilitoare, pe sub poala popii, pe sub masă, sau dau bani cu nemiluita pentru spovedanie sau sfinţire! Ne dăm seama, citind sau ascultând astfel de aprecieri, că sfera de orientare, de educaţie şi de lucrare a doamnei Rădulescu nu are legătură cu spaţiul creştin. Biserica nu întoarce spatele copiilor, ba dimpotrivă, le acordă maximă atenţie şi grijă; credincioşii nu pipăie oase, ci se ating cu sfânt fior de raclele împodobite ale sfinţilor pentru a se umple de har, lumină şi binecuvântare; apoi, credincioşii care se spovedesc îngenunchează nu în faţa unui om, ci în faţa icoanei Mântuitorului, şi nu pe sub mese, iar preotul la molitva de dezlegare şi binecuvântare nu-şi pune poalele în capul credinciosului, ci aşează peste creştetul aceluia un acoperământ îngust care pleacă dinspre grumazul său spre toată lungimea veşmântului, acoperământ care se numeşte epitrahil. Epitrahilul simbolizează darul Duhului Sfânt revărsat asupra preotului pentru a-l învrednici să slujească cele sfinte în Biserica lui Hristos, de aceea marginea de jos a epitrahilului se aşează peste creştetul credinciosului ca o prelungire a harului şi a lucrării sfinţitoare dinspre preot către lume, către comunitatea încredinţată lui în această slujire“, a scris preotul Lucian Grigore în prima parte a răspunsului său la acuzele aduse de Mihaela Rădulescu. 
 
„Este nedemn faptul că, nemaifiind creştină, Mihaela Rădulescu batjocoreşte Biserica pe care a părăsit-o“
 
„Este explicabilă această atitudine zămislită în necunoaştere şi în reaua-voinţă a doamnei în cauză, dacă vedem lucrurile din perspectiva pasiunii acesteia de a şoca, sau dacă vedem lucrurile din perspectiva pasiunii sale morbide de a atrage atenţia asupra propriei persoane, cu preţul de a-i împroşca cu noroi pe toţi ceilalţi; dar este de neînţeles cum de şi-a ales drept contrast pentru imagina sa o întreagă lucrare şi o incontestabilă conştiinţă vie a Bisericii, o întreagă comunitate pe care o incriminează că ar întoarce spatele copiilor. Este o remarcă nedreaptă şi, în acelaşi timp, ruşinoasă! Este nedemn faptul că, nemaifiind creştină, Mihaela Rădulescu batjocoreşte Biserica pe care a părăsit-o – poate prea lesne, fără să-şi acorde timp şi o minimă strădanie să vadă opera de caritate a Bisericii şi să-i descopere învăţătura izvorâtă din lucrarea şi prezenţa lui Hristos în lume. Se mai cuvine să precizăm în acest context că Biserica nu este o enclavă a unor clerici pe care doamna Rădulescu poate să îşi ia libertatea de a-i suspecta, mai pe ocolite ori mai direct, că ar fi „beneficiari” ai milosteniei publice, ci este o Biserică a întregii suflări româneşti care a crescut şi a odrăslit  fapte de credinţă şi de slujire creştină în hotarele sfinte ale acestei ţări (…) Dânsa, care de mai multă vreme s-a stabilit la Monaco, după cum a ţinut să informeze opinia publică, vede lucrurile de-acolo încoace, într-un mod cu totul şi cu totul simplist şi deteriorat, vizavi de Biserică, mod care nu îi face cinste absolut deloc. Îndeamnă cu superioritate, cu insolenţă şi cu lipsă de discernământ, în dispreţul oricărei măsuri cuviincioase – „nu mai daţi de pomană preoţilor”, insinuând faptul că preoţimea ar fi o masă amorfă de cerşetori care ar trăi din pomana publică. În afară de aspectul necuviincios, defăimător, jignitor, al acestei afirmaţii, suntem nevoiţi a lua în calcul lipsa de principialitate a demersurilor doamnei în cauză. Domnia-sa doreşte să strângă bani pentru a dota cu incubatoare mai multe maternităţi din ţară, motiv pentru care solicită oamenilor să nu mai investească în biserici şi în „bunăstarea” preoţilor, ci în viitorul copiilor. Există în acest apel o anumită perversitate. Nu ne putem explica ce anume a determinat-o pe respectiva doamnă să considere că demersul de a strânge fonduri pentru dotarea maternităţilor cu incubatoare ar fi un demers opozabil Bisericii?! (…) Vreau însă ca doamna Rădulescu să înţeleagă faptul că nu-şi poate construi proiectele demolându-le pe ale celorlalţi, vreau să înţeleagă faptul că nu este singura persoană din România angrenată în proiecte umanitare şi că preoţii înşişi, în care loveşte domnia-sa, precum şi marea masă a credincioşilor pe care prea lesne îi acuză de bigotism, au astfel de iniţiative caritabile, desfăşoară asiduu astfel de proiecte, dar nu le trâmbiţează şi nu le expun public cu acelaşi talent cu care obişnuiesc să se expună public vedetele de televiziune. Îi sugerez doamnei Mihaela Rădulescu să iasă din această adversitate faţă de preoţi şi din acest accent opozabil Bisericii şi, mai departe, să accepte ideea că singură nu poate să facă nimic. Împreună vom fi cu mult mai înţelepţi şi cu mult mai eficienţi. Nu vă cer să vă reîntoarceţi în sânul Bisericii pe care aţi părăsit-o şi pe care o blamaţi acum! Ar fi prea mult! Vă cer, în schimb, să adoptaţi o minimă onestitate! Lăsaţi-ne să vă ajutăm! Doamne ajută!“, a concluzionat preotul Lucian Grigore.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI