Alexandru Bogdan-Piteşti a fost una dintre figurile marcante ale celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX şi începutul secolului XX, influenţând decisiv viaţa cultural-artistică a ţării. Născut la Piteşti, în 1870, într-o familie înstărită şi erudită, Alexandru Bogdan-Piteşti îşi definitivează pasiunea pentru artă în selectele saloane pariziene, de unde se întoarce cu viziuni inovatoare pentru cultura românească a acelei vremi. El este cel care a întemeiat Salonul Independenţilor, după modelul francez al „Salonului Societăţii Artiştilor Independenţi. De asemenea, Alexandru Bogdan-Piteşti a fost un important colecţionar de artă, despre el Benjamin Fundoiu notând: „Numai la Bogdan Piteşti puteai să bei cafea între Luchieni şi Iseri, numai la dânsul puteai vorbi între Ressu şi Brâncuşi…”

Bogdan Piteşti: droguri, homosexualitate, anarhism şi multă artă….

Într-adevăr casa din Bucureşti a creatorului, primului muzeu de artă modernă, devenise loc de întâlnire pentru scriitori şi pictori ca Alexandru Macedonski, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Benjamin Fondane, Gala Galaction, George Bacovia, Ion Minulescu, Ştefan Luchian, Arthur Verona, M.H. Maxy, Iosif Iser, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Ion Theodorescu-Sion, Friedrich Storck sau Cecilia Cuţescu-Storck. Din această atmosferă boemă, unde se împleteau drogurile, homosexualitatea, anarhismul, ocultul şi ideile masonice, au izvorât idei neconvenţionale şi opere literare sau artistice de excepţie. Gala Galaction, unul dintre cei care participau la celebrele reuniuni, nota: „Domnea o libertate de spirit uluitoare. Bogdan Piteşti, a cărui instituţie nu a avut pereche (şi nici nu mai văd alta în jurul nostru), deţinea şi cele mai preţioase documente (versuri, caiete, desene de diferiţi artişti) argheziene. Şi, într-adevăr, aşa cum crezuse în geniul lui Luchian, Bogdan-Piteşti crezuse în cel al lui Arghezi – şi este suficientă invocarea acestor două nume spre a da măsura gustului şi intuiţiei sale”.

1.500 de lucrări de pictură

Poet simbolist, eseist, critic literar şi de artă, cu numeroase articole semnate Ion Duican (sau Ion Doican), patron al artelor, Bogdan Piteşti a fost şi un mare colecţionar de artă românească. De-a lungul timpului, acesta a adunat peste 1.500 de lucrări de pictură, desen, sculptură, obiecte de artă populară şi icoane. Fiind primul care a intuit genialitatea lui Ştefan Luchian, controversatul Bogdan Piteşti, imediat ce l-a întâlnit pe fragilul Luchian, l-a situat fără rezerve în fruntea mişcării artistice contemporane, prin expunerea lucrărilor sale la cele două mari evenimente culturale: Expoziţia artiştilor independenţi din 1896 şi Expoziţia Societăţii „Ileana” din 1898. De altfel, Tudor Arghezi spunea: „Pictura românească n-ar fi avut un Luchian fără un Bogdan-Piteşti”. Dar nu numai Luchian se regăseşte în vasta sa colecţie de artă plastică. În 1924, la doi ani de la trecerea sa în nefiinţă, când colecţia lui Bogdan Piteşti a fost scoasă la licitaţie, se puteau regăsi în index nume ca: Etienne Azambre, Frank Brangwin, Andre Derain, Maximilien Luce, Alexandre Seon, Ernst Stern sau pe cele „mioritice” ale lui Constantin Artachino, Nina Arbore, Baltazar, Brataşanu, Brâncuşi, Maria Ciuredea-Steurer, Cecilia Cuţescu-Stork, Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Oscar Han, Iosif Iser, Cornel Medrea, George Demetrescu Mirea, Dimitrie Paciurea, Theodor Pallady, N.S.Petrescu, Al. Poitevin-Skeletti, Gabriel Popescu, Camil Ressu, Jean Al. Steriadi, Friedrich Storck, Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Tonitza, Nicolae Vermont sau Artur Verona. Pasiunea sa pentru artă a fost posibilă şi datorită situaţiei financiare foarte bune. Bogdan Piteşti a primit de la tatăl său o moştenire care i-a garantat un trai lipsit de griji prin terenurile din judeţul Argeş şi l-a făcut să îşi îndrepte privirile către artă. Personalitatea sa complexă este, poate, cel mai bine zugrăvită tot de Tudor Arghezi, care îl portretiza astfel: „Excepţional pe toate dimensiunile lui excepţionale: şi bune, şi foarte rele. Natură dinamică şi de devoţiune, el n-a avut răgazul singurătăţii unei opere literare, dar energiile, marea lui dăruire, un optimism imens şi o camaraderie unică au fertilizat pe cincizeci de ani şi artele, şi literatura.”

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI