Mihai Necolaiciuc, fostul director al CFR în guvernarea Năstase, află astăzi sentinţa într-unul din cele patru dosar în care este acuzat de devalizarea bugetului Companiei Naţionale de Căi Ferate. În acest dosar, Necolaiciu este acuzat de păgubirea statului cu 2,7 milioane euro. Necolaiciuc a fost trimis în judecată în alte trei dosare aflate pe rol în care procurorii spun că a prejudiciat statul cu peste 70 milioane euro. Sentinţa de astăzi este pronunţată pe fond de Judecătoria Sector 1 şi nu este definitivă. În 2011, procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Mihai Necolaiciuc, în stare de arest preventiv, fost director general al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA (CN CFR) şi Viorica Olăeru, fost director al Direcţiei Economice în cadrul CNCFR SA în perioada 26 noiembrie 2001 – 10 octombrie 2003, în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de utilizare în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice, în formă continuată (66 acte materiale). Potrivit rechizitoriului, în cursul anului 2000, România a încheiat cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) un contract de finanţare pentru realizarea "Proiectului de reconstrucţie pentru eliminarea efectelor inundaţiilor", contract ce viza reconstruirea infrastructurii afectate de inundaţiile din 2000 şi din anii anteriori. În ceea ce priveşte CNCFR SA, finanţarea s-a acordat pentru efectuarea de lucrări de reconstrucţie şi/consolidare a liniilor de cale ferată în valoare de 34,3 milioane euro. Clauzele contractuale stipulau ca banii să fie utilizaţi exclusiv pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii şi pentru realizarea lucrărilor de natura celor menţionate anterior. Fondurile necesare rambursării împrumutului se asigurau de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Lucrărilor Publice şi Locuinţei. În aceste condiţii, în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2003, inculpaţii Necolaiciuc Mihai, în calitate de director general al CNCFR SA, şi Olăeru Viorica, director al Direcţiei Economice din cadrul aceleiaşi companii, şi-au încălcat atribuţiile de serviciu şi, ignorând clauzele respectivului contract de împrumut, au utilizat suma de 86.099.721.567 ROL (aproximativ 2.754.728 euro), provenită din creditul acordat de către B.E.I., în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Concret, cei doi au avizat 66 de ordine de plată către 57 de societăţi comerciale fiind achitate, în mod preferenţial, bunuri şi servicii fără legătură cu proiectul (servicii de publicitate în presă, saci de folie, radiotelefoane HP, frigidere, echipamente aer condiţionat, salopete din doc, covoare PVC, calendare şi agende, etc.). În vederea recuperării pagubei create, procurorii au dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile, atât din România cât şi din SUA, aparţinând celor doi inculpaţi.

Jaful de la Piteşti este confirmat şi de un lider de sindicat

Din amplul program referitor la „devalizarea Căilor Ferate Române” a făcut parte şi Gara Piteşti, pentru care Necolaiciuc a alocat, în 2003, un buget de peste 40 de miliarde de lei. Scopul fiind renovarea din temelii a două clădiri. Imobilele urmau să fie transformate în birouri pentru operatorii Regulatorului de Circulaţie Piteşti, personalul TESA, Poliţia TF, săli de examen şi un spaţiu ultramodern pentru liderii de sindicat. Cele 40 de miliarde s-au dus însă în conturile lui Necolaiciuc, iar clădirile se află şi astăzi în acelaşi stadiu ca în urmă cu 8 ani. Jaful de la Gara Piteşti ne-a fost confirmat şi de Ion Adrian, liderul Sindicatului Liber Unit MCR Piteşti: „Trebuie să recunosc că, în prima fază, noi, liderii de sindicat de la CFR – atât din teritoriu, cât şi cei de la Bucureşti – am avut încredere în spusele lui Mihai Necolaiciuc. Îmi aduc aminte că, la o întrunire care a avut loc la Câmpulung Moldovenesc în 2002, acesta ne-a spus că Guvernul a alocat o sumă impresionantă de bani pentru modernizarea infrastructurii CFR, a clădirilor, a parcului de vagoane şi locomotive, dar şi a condiţiilor de muncă a salariaţilor. Deşi despre Necolaiciuc se auzise că face tot felul de măgării privind contractele de achiziţii, am decis ca sindicatele să nu facă prea mult tam-tam pe această temă, că poate ne-om alege şi noi măcar cu jumătate din cât a promis atunci că va face directorul general al CN CFR. În prima fază, Necolaiciuc s-a ţinut de cuvânt şi, pe lângă creşteri salariale, primele de Paşte şi Crăciun, ni s-au băgat aparate de aer condiţionat în aproape toate gările şi birourile. La ce preţuri, am aflat mult mai târziu! Tot în acea perioadă au fost achiziţionate şi celebrele trenuri „Săgeata Albastră”. În prima „Săgeată Albastră” care a venit de la Bucureşti la Piteşti, am fost chiar împreună cu Necolaiciuc şi Miron Mitrea, ministrul Transporturilor de la acea vreme”.

„Necolaiciuc ne-a dotat la CFR cu truse de scule auto care nu aveau legătură cu meseria noastră şi, pe deasupra, erau de 20 de ori mai scumpe decât în orice magazin”

Supranumit „Ţarul de la CFR” pentru atitudinea arogantă pe care o afişa la orice ieşire în public, Mihai Necolaiciuc avea să se transforme, în scurt timp, din jupân în infractor. Lucru de care s-au convins şi liderii de sindicat, după ce „binefacerile” promise s-au dovedit a fi doar simple perdele, în spatele cărora Necolaiciuc a dat cele mai mari tunuri din istoria Căilor Ferate. „Primele semne de întrebare pentru noi – ne-a povestit liderul de sindicat Ion Adrian – au început să apară atunci când, printr-un ordin al lui Mihai Necolaiciuc, am fost obligaţi ca, în inventarul şefilor de staţii, al impiegaţilor de mişcare şi al altor câteva funcţii, să trecem şi câte o trusă se scule auto. Iniţial, nu am înţeles la ce îi trebuie unui şef de gară să aibă în dotare o trusă cu cleşte, ciocan şi o grămadă de alte chei, de parcă acesta era mecanic auto! Am aflat abia după fuga lui Necolaiciuc că era, de fapt, o afacere a lui prin care ne băga pe gât trusele de scule, oricum ineficiente în activitatea noastră, dar el îşi lua comisioane de miliarde de lei. Am stat ani de zile cu magaziile pline cu aceste truse şi, când am văzut valoarea trecută în fişa de inventar, era să facem infarct: erau de 20 de ori mai scumpe decât în orice alt magazin. Tot din timpul „domniei” lui Necolaiciuc ne-am mai pricopsit la Piteşti şi cu o investiţie de 40 de miliarde de lei pentru refacerea a două clădiri din zona Gării. Conform proiectului din 2003, cele două clădiri urmau să fie transformate în birouri şi spaţii de lucru, toate dotate cu mobilier şi aparatură de ultimă generaţie. Nouă, celor de la sindicat, urma să ni se amenajeze, într-una dintre clădiri, birouri de nu văzuse Parisul! Cel puţin aşa apărea pe hârtie. Ca să ne ia faţa, cum se spune pe româneşte, lucrările au început imediat. S-a dat jos tencuiala de pe pereţi, s-au început lucrările de consolidare la exterior şi reparaţii pe interior. După câteva luni de zile, lucrările au fost oprite şi, de atunci şi până astăzi, nu s-a mai făcut nimic. Pe ce s-au dus cei peste 1,5  milioane de euro la vremea aceea… doar Necolaiciuc poate să ne spună, căci banii au fost alocaţi, fiindcă acele hârtii au ajuns şi la noi, la sindicat”, a concluzionat liderul de la CFR, care este convins că metoda de „devalizare a Căilor Ferate” a lui Necolaiciuc pare trasă la indigo cu cea de la FNI. Şi într-una şi în cealaltă s-a aruncat, la început, cu „praf” în ochii fraierilor, pentru ca, mai apoi, să se dea ţepe de milioane de euro.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI