Venirea pe lume a unui copil este una dintre cele mai mari bucurii pe care o persoană le poate trăi în această viaţă. Pierderea unuia, însă, poate fi cea mai mare traumă şi cufundarea în cea mai cruntă deznădejde pentru un părinte. Să treci, alături de el, prin ultimele clipe, neputincios, şi să îşi pui toate speranţele în Cineva – care, undeva, acolo, Sus, ţi-ar putea auzi rugile – neştiind dacă, totuşi, în clipa următoare vei mai auzi răsuflarea puiului tău, este cel mai greu de îndurat chin. 
Elena Georgescu, o tânără de 32 de ani din Piteşti, a trecut prin aceste suferinţe, la numai câteva zile după ce a adus pe lume primul său copil, pe 23 februarie, în urmă cu doi ani. Fericirea a durat doar câteva zile pentru că, după ce a ajuns acasă, împreună cu puiul ei, acesta a început, din senin, să se simtă rău. Nici un diagnostic nu părea a potrivit simptomelor şi nicio cauză explicabilă nu a fost descoperită de medicii întrebaţi. S-a bănuit că laptele matern ar avea o problemă, din cauza alimentaţiei femeii, dar nici schimbarea acesteia nu a adus îmbunătăţiri. 
Analizele făcute la Spitalul Judeţean din Piteşti, unde mama şi copilul au ajuns din nou, au ieşit, surprinzător, bune! Copilul însă, se simţea din ce în e mai rău, plângea în continuu şi se agita, vărsând şi ultimul strop de lapte pe care îl înghiţea. „Vă daţi seama ce înseamnă pentru o mamă să-şi vadă copilul cu mânuţa străpunsă de ace reci şi dure, în timp ce stă asupra lui, încercând să îl ferească de rele, mângâindu-l neputincioasă şi plângând în continuu de disperare?”, spune Elena. 
După mai bine de patru zile de spitalizare, Elena a avut însă un vis straniu, în care i-a apărut un înger care i-a spus că cel mic trebuie botezat neapărat, pentru că altfel va muri şi sufletul său se va duce direct în iad. „Au râs medicii de mine când le-am spus şi m-au făcut bigotă şi fanatică neinstruită, dar una dintre surorile de pe etaj mi-a spus că ea a mai văzut cazuri din astea, când copiii s-au făcut bine după botez. Nu ştiam ce să fac! Doctorii mă avertizaseră că, dacă scot copilul din spital, o fac pe răspunderea mea. Îmi era teamă să nu fiu tocmai eu cauza decesului copilului, aşa că nu am plecat”, rememorează Elena acele clipe de îndoială. 
Visul s-a repetat însă în noaptea următoare. Îngerul, atingând-o pe mână, a avertizat-o că, dacă nu-l botează, a doua zi micuţul o să moară! „Am simţit o durere cumplită, atât de puternică, încât m-am trezit ţipând. Femeile din salon au crezut că am avut un coşmar, dar când le-am povestit visul, am văzut că pe mână, chiar în locul de unde mă ţinuse îngerul în vis, era o pată mare, roşie, dureroasă. Simţeam că locul e în flăcări”, mai spune Elena. 
 
După ce i-a botezat copilul, Arhanghelul Gavriil a dispărut din biserică fără ca nimeni să observe
 
Îngerul făcuse mare parte din lucru: o convinsese! Unde să găsească însă naşi pentru un copil muribund? Mai ales ştiind că oamenii încă mai ţin de tradiţiile şi superstiţiile care spun că asta aduce ghinion naşilor?
Disperată, femeia a decis să iasă pe stradă şi să ceară ajutorul oricui îi iese în cale, ca să fie naş pruncului său, fără niciun fel de obligaţie. Cu copilul în braţe, s-a dus la biserică, povestindu-i preotului tot şi implorându-l să-i boteze băieţelul. L-a lăsat pe micuţ în grija femeii din biserică şi a ieşit să caute naş, oprind primul bărbat pe care l-a văzut. Bărbatul, impresionat de spusele şi de suferinţa ei, a intrat cu ea în biserică. Niciunul nu ştia ce nume să-i pună, până când naşul a spus cu voce tare, răspicat: „Copilul se va numi Gabriel”.
Ca prin minune, copilul a încetat atunci să mai plângă, iar ritualul Botezului a continuat şi naşul s-a lepădat de Satana, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 
Când toţi s-au strâns lângă cel mic, proaspăt creştinat, naşul a dispărut însă fără ca nimeni să bage de seamă. „Ne-am gândit că, poate, omul se grăbea şi avea treburi de rezolvat. Şi abia după ce l-am îmbrăcat pe copil cineva mi-a spus că biserica poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Iar undeva, în stânga, era o frescă cu cei doi patroni ai bisericii. După ce am privit-o, mi-au dat lacrimile şi lumea credea că plâng din cauza nervilor acumulaţi. Dar eu plângeam pentru că văzusem pe frescă o pată mare, roşie. Era pe mâna dreaptă a Arhanghelului Gabriel, chiar în locul unde îngerul din vis mă însemnase pe mine!”, povesteşte îndurerata mamă, convinsă că Naşul fiului său este chiar Arhanghelul Gavriil, trimis ca răspuns la rugile sale de a-i fi salvat pruncul.   
 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI