Asupra vieții are drepturi numai Dumnezeu, Cel care a creat viața. Dreptul de a acorda viață cuiva și dreptul de a fi luată, este, numai și numai, dreptul lui Dumnezeu.

În decursul istoriei îndelungate, problema dreptului de a dispune de viața omului a fost mereu discutabil. Orori, crime, ucideri, avorturi și alte moduri de a atenta la viața omului, au fost greșeli neiertabile, iar pedeapsa lui Dumnezeu nu a întârziat să se arate.

Nicolae Ceaușescu a dat un Decret pentru a nu se face avorturi. Cred că femeile din vremea aceea, care deveneau mame, au fost mult mai sănătoase decât cele care au făcut și fac avort cu bună știință, începând din 1990, când s-a dat Decret de către Ion Iliescu, pentru întreruperea sarcinii, și asta doar în cazul în care mama este în pericol de moarte.

Problema aceasta este apanajul mamei și al medicului specialist care hotărăsc, potrivit sănătății despre cum trebuie procedat cu sarcina cea mai prețioasă, dreptul și obligația de a respecta poruncile lui Dumnezeu, dintre care una din Sfânta Scriptură spune: ”Să nu ucizi!” (Ieșirea 20, 13).

Pedeapsa pentru ucidere era foarte aspră în Scriptura Vechiului Testament. Spre exemplu: ”De va lovi cineva pe un om și acela va muri, să fie dat morții. Dacă însă va ucide cineva pe aproapele său (fătul din pântece fiind cel mai aproape! n.n.) cu bună știință și cu vicleșug și va fugi la Altarul Meu și de la Altarul Meu să-l iei și să-l omori” (Ieșirea 21, 12-14).

Deci, cel care suprimă o viață acela trebuie să-și primească pedeapsa capitală, moartea! Nu era niciun dubiu. Aceasta pentru a nu îndrăzni cineva să omoare pe semenul său creat de Dumnezeu.

Slobozenia pentru avort fiind dată oficial, de cele mai multe ori se înțelege că femeia devenind mamă, are dreptul să dispună asupra vieții pruncului, care din clipa conceperii este deja om în stare incipientă. Iar suprimarea este o crimă, ca și cum ai ucide un copil sau om matur. Unele mame știu acest lucru, altele nu știu, iar cele mai multe se fac că nu știu.

În anul 2015, România este prima țară din lume cu cele mai multe avorturi! Cele mai multe avorturi, cele mai multe boli și dezechilibre și cele mai multe cancere, în partea de jos…

Așa se ajunge la o țară bolnavă și criminală, pe fața acestui Pământ, spre urgia lui Dumnezeu și rușinea tuturor, dacă mai este frică de Dumnezeu și rușine de oameni.

Pe 24 aprilie 1991, de ziua Sfinților Iorest și Sava Brancovici, prietenul nostru Ioan Alexandru, președintele Pro-Vita, dă o Adeverire, prin care Societatea cu statut juridic Pro-Vita Brâncoveanu pentru salvarea vieții, Organizație Internațională –・filiala România, făcând parte din conducerea de onoare a acestei mișcări naționale pentru salvarea copiilor nenăscuți, spunea: ”抒ugăm organele sanitare, directori de spitale unde se săvârșesc avorturi, să-i mijlocească Preasfinției Sale posibilitatea de a cunoaște starea acestei tragedii naționale!”・

Pe cât mi-a fost posibil, am îndemnat și am încurajat ca femeile gravide să nască pruncii cei binecuvântați de Dumnezeu, iar familiile fără prunci au primit îndemnul ca să înfieze pruncii veniți pe lume.

Am înțeles din mărturia celor care au văzut, că la unele spitale stau femeile, după ora 16.00, ”la coadă” pentru a lepăda pruncii concepuți. Un preot cu cinci prunci mi-a spus că este bine ca să fie o conlucrare între preot și medicii mamoși, pentru a ajuta pe viitoarele mame să-și cinstească rostul și locul în lume, evitând avorturile.

Tot același preot mi-a spus că la spital, o mamă cu zece copii a fost ”atacată” că are prea mulți (auzi, 10) și că de ce nu a folosit mijloacele care duc la nenaștere, femeia a scos poze cu cei 10 prunci și le-a înșirat pe masă, întrebând:

– Pe care din cei zece ar fi trebuit să-l omor?

Cadrul medical a holbat ochii și s-a făcut nevăzut!

Numărul avorturilor din România este înfricoșător!

Toate războaiele din lume nu au reușit în uciderea de vieți ce a reușit performanța avorturilor, știute și neștiute, din democratica Românie, de douăzeci și cinci de ani!

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, vol. V, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016

Comments

comments