Anul 1986 a fost unul de cotitură, deoarece odată ajuns în Grecia, într-o excursie, Marinică Oprescu a decis că România şi regimul comunist nu îi mai oferă nimic din ceea ce îşi doreşte de la viaţă, aşa că a decis să o ia pe alt drum decât cel de întoarcere spre casă. Cei aproape doi ani petrecuţi în lagărele pentru străini din Austria şi Italia nu l-au descurajat însă în dorinţa de a-şi croi un alt viitor. Pe care l-a văzut în… America. La 43 de ani, în 1988, şi-a luat inima în dinţi şi a plecat către Lumea Nouă. În România avea funcţie de conducere, era vicepreşedinte la „Muncă şi Artă”, cooperativa care se ocupa de servicii, de la bijuterii la curăţătorii şi spălătorii, dar în America nu a făcut nazuri când tot ce i s-a oferit a fost un post de ajutor de bucătar. A urcat apoi uşor-uşor, treaptă cu treaptă, pe scara socială americană: a ajuns bucătar, apoi şi-a găsit de lucru la un cazino. Au început să se înmulţească şi banii şi şi-a descoperit pasiunea pentru ceasuri şi alte obiecte, dar şi pentru călătorii. Aşa se face că a ajuns să vadă peste 30 de ţări din întreaga lume. Din fiecare a plecat, dincolo de amintiri, cu câte un obiect, de preferat un ceas, care să îi aducă aminte de momentele şi sentimentele trăite în acel loc.
Acum, la aproape 70 de ani, pe care îi va împlini anul acesta, Marinică Oprescu îşi prezintă cu mândrie impresionanta colecţie şi le spune povestea fiecăruia dintre ceasurile adunate celor care îi admiră pasiunea şi perseverenţa.