Regina Ana, soţia Regelui Mihai, împlineşte astăzi, 18 septembrie, vârsta de 92 de ani. Născută Ana, Principesă de Bourbon-Parma, ea a devenit soţia Regelui în anul 1948, la scurt timp după abdicarea acestuia şi plecarea în exil.

 

Pe site-ul www.romaniaregala.ro sunt postate, cu ocazia aniversării, fotografii cu Regina Ana. De asemenea, este postat şi un fragment din volumul “Ana. Portretul Reginei”, Curtea Veche Publishing):

“De-a lungul anilor, la toate vârstele, Majestatea Sa Regina a dezvăluit aparatului de fotografiat o frumusețe, un farmec, o spontaneitate și o eleganță ieșite din comun. Neobișnuite calități, mai ales în contrast cu temperamentul care le însoțea. Fiindcă regina noastră nu este o femeie suavă, ci una energică. Ea poate fi abruptă în reacții, tăioasă în replici, iute în gesturi și plină de un aplomb rebel. Agilitatea sa nu este una de balerină, ci una de felină. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călărească decât să brodeze, să meargă cu jeepul sau cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon.

Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherită în rochii lungi, cu diadema pe cap. Uneori, în compania verilor ei regali, Majestatea Sa face glume (în mod privat, nu public), despre protocol și rigorile ceremonialului. Atunci când, însă, este în “luminile rampei”, Regina devine contrariul a ce am afirmat în paragraful precedent. Rochiile ei sunt mereu purtate cu o grație înnăscută, zâmbetul și semeția capului sunt mereu asortate diademei de diamant (a purtat rar mai mult de una, cea rămasă de la Regina Elena, pe care o împarte cu Principesa Moștenitoare și, uneori, cu celelalte fiice ale ei).

Majestatea ținutei sale este relaxată și nobilă, purtată fără efort printre oameni și împrejurări. Simplitatea Reginei Ana este aceeași la Piața Amzei și la Palatul Buckingham. S-ar putea ca la a doua locație să aibă un mic adaos de cinism în colțul gurii, ca o completare la zâmbetul ei politicos și binevoitor. Secolele XX și XXI nu au dăruit multe regine atât de frumoase. Și, de fapt, nu prea a avut multe regine de nici un fel.

La Palatul Elisabeta, în anul 2008, la aniversarea Nunții de Diamant, a fost proiectat pe zidul clădirii un film de zece minute care conținea fotografii din toată viața Majestăților Lor. În grădină erau peste o sută de musafiri din străinătate, veri regali în majoritatea lor. Când a apărut pe zidul alb prima imagine cu Regina Ana adolescentă (un portret care apare în această carte), toată lumea a exclamat la unison un “aaahhh”, care semnifica “Doamne, ce frumusețe”!
Dar nu se poate omite suferința și continua încercare la care această femeie a fost supusă de destin. În cartea “Un război. Un exil. O viață”, Ana a României își făcea cunoscută, surprinzător și franc, părerea că viața nu-i este datoare cu nimic, dar nici ea vieții. Prin aceasta, Regina încerca să spună, în felul ei spontan dar profund, că nu consideră încercările unui exil de o viață drept o nedreptate, dar nici drept un privilegiu. A fi regina unei țări interzise cinci decenii este, cert, un destin neobișnuit, dar nu este cel mai la îndemână cadou pe care ți-l poate face viața.

Declarația Reginei Ana ilustrează de fapt sursa forței sale în fața vitregiilor vieții: luciditatea. Deși pare o fire spontană și plină de naturalețe, Majestatea Sa este un om calculat. Nu a făcut niciodată cheltuieli nesăbuite, a refuzat categoric să-și cumpere rochii sau bijuterii scumpe, a respins orice tentativă de a merge la vreun studio de înfrumusețare, iar a ieși la restaurant din proprie inițiativă i se pare la fel de bizar precum a merge pe Lună.”

Majestatea Sa, la nouăzeci și doi de ani, este cea mai longevivă consoartă de voievod sau rege din toată istoria națională.
(fragment din volumul “Ana. Portretul Reginei”, Curtea Veche Publishing)

Universul argeşean îi urează un sincer “La mulţi ani!”

Comments

comments