Centrul de Cultură „Brătianu” găzduiește în data de 14 mai 2016, orele 1700, la sediul său din Ștefănești, str. Aleea Stațiunii, nr. 37, lansarea volumului “Firida unei dezmierdări”, al cărui autor este  doamna Carmen Popescu.

Despre volum, autoarea Carmen Popescu mărturiseşte:

”… un concert al trăirilor unui timp rămas în urmă. Îți răsună în cap, până te determină să umpli un coș cu amintiri. Idei, simboluri, concepte de viață, ritualul luminii și iubirii colecționate de un suflet în evoluție. Adevăratul chip refuză măști pentru spectacole ermetic concepute de autor. Este o luptă a contrariilor care, odată cu evoluția, devine iubire pură, adevăr, elevare pe toate planurile. Ochiul se deschide, lumina pătrunde în toată splendoarea ei, ceea ce pare de nepătruns rupe zăgazuri. Este o răbdare de zeci de ani, de o viață, poate de vieți. Personajul se zbate între realitate și ficțiune, hainele cusute cu multă trudă sunt agățate de gheare simbolice. Femeia, în complexitatea ei, rămâne punctual goală de adevărul de pe piedestal. Se recompune, se redistribuie, este frustă, este fermă dar și dulce, ingenuă asemenea unei adolescente care nu a cunoscut în totalitate alchimia unei iubiri.
        Face mișcări care i se par impuse. Creatorul este Dumnezeu, este Tata, este Păpușarul care manevrează cuvinte, când sus, când jos, transformând lutul după bunul lui plac. Este urma pe care personajul feminin calcă, din matca aceasta ea bea Lumină, bea inspirație, bea Viață.
          Creația la nivel micro, care ar trebui să aparțină autorului, se pierde în construcția Macro, la care doar El are acces și pe care o așterne pentru mulțime prin mâna autoarului.
Avem în față o construcție epică, o poveste, un fir logic din care personajele dezvoltă ramificații, uneori raționale, alteori nu.Cuplul primordial se reconstruiește. Lucrarea pare simplă dar se complică în extensie. Trăirile dau buzna, escaladează sufletul, îl îngenunchează, apoi îl ridică.                   
           Complicată lucrare în jurul axei sale. Bărbatul se lustruiește transformându-se în oglinda în care femeia își citește plusurile și minusurile. Copiii sunt focarul de speranță al unui mâine roditor în echilibru. Sunt trei generații care urcă treptele unui edificiu care se prăbușește pentru că se vrea redefinit.Viața se zbenguie lăsând urme. În primăvara acestui roman, sufletul meu a cerut multă, multă, foarte multă lumină”.

“Vă așteptăm cu drag să descoperim împreună “Firida unei dezmierdări”, este invitaţia pe care v-o adresează Elena Stîlpeanu, manager interimar Centrul de Cultură „Brătianu”.

Comments

comments