UN OMOR PLIN DE UMOR Pe lângă lupta pentru a-şi demonstra nevinovăţia, Cristian Cioacă a dus şi un război al nervilor cu anchetatorii, ironizându-i ori de câte ori i s-a ivit ocazia. Deşi se află în arest, fiind acuzat de moartea soţiei sale, Elodia Ghinescu, poliţistul Cristian Cioacă nu cedează, încă, în lupta cu procurorii. Chiar şi din spatele gratiilor, Cioacă a reuşit, mai nou, să-i trimită pe anchetatori să o caute pe avocată prin toate mănăstirile din România, asta după ce, ani de zile, după Elodia s-a scormonit mai mult decât după toate bombele rămase neexplodate din cele două Războaie Mondiale.

Cu zâmbetul său sarcastic, lupta lui Cioacă cu procurorii cuprinde însă un lung şir de ironii, pe care poliţistul le-a adresat, de-a lungul timpului, anchetatorilor.
În anul 2008, Cristian Cioacă îi ironiza public pe anchetatori, printr-o scrisoare trimisă „Jurnalului Naţional”, acuzându-i că au luat ca probă la dosar şi chiloţii lui taică-su, pe care i-au mai şi murdărit.

Domnilor anchetatori,
Vă mulţumesc că aţi făcut din viaţa mea un subiect de dezbatere publică. Vă mulţumesc pentru celebritatea de care mă bucur, în mod nedrept; vă mulţumesc că nu mai pot ieşi nici măcar să duc gunoiul, fără ca oamenii să mă oprească şi să-mi ceară să fac poze Scu ei. Vă mulţumesc că nu mai pot să-mi plimb copilul de mână prin parc şi că nu mai pot vorbi cu el, fără să fim ascultaţi. Vă mulţumesc că nu mai pot fi alături de băieţelul meu când e bolnav şi că nu mai pot să-l învelesc în fiecare noapte, aşa cum obişnuiam. Vă mulţumesc, de asemenea, şi pentru că nu mai pot avea convorbiri private pe telefonul meu mobil, dar şi pentru că, deşi plătesc în continuare internetul, nu mai am unitate la calculator, pentru că aţi uitat să mi-o înapoiaţi. Vă mulţumesc că aţi transformat viaţa mea liniştită într-un serial otevizat cu peste 100 de episoade. Vă mulţumesc că aţi dat publicităţii probe din dosar, ajutând astfel opinia publică să vadă deja în mine un criminal şi să ceară condamnarea mea. Vă mulţumesc pentru soborul de jurnalişti care mă pândeşte în faţa uşii casei şi-mi bagă microfoanele în faţă, în încercarea de a stoarce de la mine o ştire. Vă mulţumesc pentru că, prin intermediul dumneavoastră, adresa mea a devenit publică şi astfel mă trezesc cu tot felul de musafiri, mai mult sau mai puţin sănătoşi la cap, care vin să-mi recite poezii în pragul uşii. Vă mulţumesc pentru analizele psihologilor şi criminaliştilor pensionari care ţin dizertaţii publice asupra felului în care-mi mestec guma şi asupra modului în care zâmbesc.
„Vă mulţumesc că i-aţi luat chiloţii lu’ tata ca probă la dosar (apropo, „bătrânul” zice că nu-i mai vrea înapoi, nu pentru că ar fi pătaţi de prune, ci pentru că bănuieşte ce aţi făcut cu ei…)”
Vă mulţumesc pentru însoţitorii din traficul rutier, care veghează la integritatea mea şi ca eu să nu mă abat de la drumul spre serviciu sau nu cumva să mă rătăcesc pe traseul de la Braşov la Piteşti. Vă mulţumesc că i-aţi luat chiloţii lu’ tata ca probă la dosar (apropo, „bătrânul” zice că nu-i mai vrea înapoi, nu pentru că ar fi pătaţi de prune, ci pentru că bănuieşte ce aţi făcut cu ei. Dar eu unitatea de calculator tot o vreau, să ştiţi…). Vă mulţumesc că i-aţi luat şi sorei mele unitatea de la calculator din casă şi aţi lăsat-o fără documentaţia care-i era necesară la serviciu. Vă mulţumesc că nu v-aţi antepronunţat şi că nu v-aţi dat cu presupusul, pe toate dealurile şi pe lângă toate barajele din judeţul Argeş, în legătură cu vinovăţia mea. Vă mulţumesc că aţi făcut eforturi să rămâneţi echilibraţi şi echidistanţi, ca nişte buni profesionişti ce sunteţi. Vă mulţumesc că am reuşit, numai cu ajutorul dumneavoastră, să avansez în carieră şi să-mi iau salariul întreg. Vă mulţumesc pentru că, prin sprijinul dumneavoastră, veniturile mele au crescut substanţial, nu am primit reţineri salariale şi am, în sfârşit, cu ce să-mi plătesc ratele lunare. Vă mulţumesc, din toată inima, pentru că, prin intermediul dumneavoastră, am reuşit să-mi cunosc adevăraţii prieteni. Vă mulţumesc că aţi respectat şi prezumţia de nevinovăţie, şi legislaţia României, şi că nu v-aţi bătut joc de viaţa mea.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI