Când ești aproape ultima căzătură, te invadează grosolănia cinismului și-ți dai drumul la gură și la condei fără nicio cuviință, este semn de mare neputință. E greu să ieși din această maladie, care cuprinde, până la urmă, întreaga arie a vieții.
Acesta este drumul neputinciosului!
Cioran se plângea, întrebându-se, dacă nu cumva Dumnezeu și-a întors blestemele împotriva lui. După ce, credea el, că a ”bălăcărit” pe Dumnezeu cu prisosință, revenea la normalitate: ”Orice ocară la adresa Lui (Dumnezeu) se întoarcea împotriva celui ce a spus-o. Căci distrugându-L (din inima noastră, n.n.) și-a tăiat creanga de sub picioare. Ai zdruncinat tăriile, ți-ai zdruncinat tăria.”
Pe Cioran, din când în când, Păcală îl plimba cu ușa prin copaci!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
