ÎPS Calinic: Excesele dăunează întotdeauna! Nu trăiesc ca să mănânc, ci mănânc ca să trăiesc!

706 views

Amintindu-ne de înţelepciunea noastră românească, bună şi robustă, presărată şi prin proverbe, atunci când cineva gâfâie de prea multă îndopare, auzim din partea celor din jurul nostru: Foloseşte lingura mică, sau mai pe scurt, se repetă: lingura mică, lingura mică!

Aşa am mai zis-o şi eu unora, pe care i-am văzut mai durdulii, dar mi s-a răspuns: degeaba-i lingura mică dacă o foloseşti dublu. Cam aşa ar sta lucrurile. Cei mai vechi ne-au transmis, în acest sens o maximă: nu trăiesc ca să mănânc, ci mănânc ca să trăiesc!

Oricum am da-o, vedem şi mai ales simţim că de la o vreme începem să căpătăm greutate, iar mişcările şi sprinteneala încep să scârţăie. Ba, mai mult, dacă ne încărcăm stomacul şi mai ales seara, lucrurile se încurcă.

Cezar Împăratul obişnuia, ca după masă să nu se culce ci să meargă pe jos 300 de paşi pentru a se acomoda – prin mişcare – cantitatea îngurgitată – stomacul supus unor valuri mari de presiune, asupra-şi, precum şi năduful peste plămâni, inimă, ficat, pancreas.

Într-una din zile am întâlnit un om care înfuleca de zor – se băteau calicii la gura lui – deşi nu-i ameninţa nimeni bucatele. Când i-am spus să nu se prea grăbească atunci când serveşte masa, mi-a spus că mănâncă repede şi mai mult, de frică să nu moară. O fi şi aceasta o motivare? Mai ştii!?!

Este necesar să scoatem acest „cui” din cap şi să nu ne temem că murim dacă ne orânduim un regim alimentar raţional. Se ştie din moşi-strămoşi, ca să ne pregătim masa bună dimineaţa, potrivită la amiază şi subţiată seara, vorba strămoşească: Dimineaţa mă ospătez singur, la amiază împart bucatele cu prietenii, iar seara o las vrăjmaşilor!

De cele mai multe ori, la posturile de televiziune, un generic mereu ne atenţionează ca să ne ferim de sare, zahăr şi grăsimi. Am crezut că este o glumă ca şi cu fumatul interzis, că omoară anual zeci de milioane de oameni. Cercetând însă, medicii specialişti mi-au interzis exact cele trei rele care încep să pună în primejdie viaţa noastră.

Spunea cineva că noi ne săpăm, adesea, mormântul cu proprii dinţi. Mi s-a părut oribilă această expresie, dar se vede clar că noi suntem foarte neatenţi cu viaţa noastră.

Ca să slăbim, adică să eliminăm treptat grăsimile acumulate, este necesar să o luăm uşurel. Să reducem în fiecare zi puţin câte puţin porţiile pe care le serveam înainte. Tot aşa şi cu băutul: păhărelele să se micşoreze şi să se rărească. Iar fumatul, în fiecare zi, să se lase câte o ţigară nefumată. Cum ne-am învăţat trebuie să ne şi dezvăţăm.

Când am văzut un confrate preot cam slab la înfăţişare, adică slab peste măsură, l-am întrebat de ce a ajuns astfel. Mi-a răspuns, că nu mâncarea puţină îl ţine aşa, ci mai ales coasa în timpul verii.

Am auzit pe unii spunând: când m-am hotărât să mă las de fumat, am luat tabachera, ţigareta sau pipa şi le-am aruncat pe foc, spunând: gata: m-am lăsat de fumat! Este perfect să procedăm aşa, dar aceasta se face doar de caracterele tari, adică, folosind o voinţă puternică şi hotărâtă. Aşa ar fi şi cu celelalte scăderi pe care le avem şi care ne chinuie viaţa noastră şi aşa scurtă şi amărâtă.

Auzim şi am citit şi în basmele româneşti, răspunsul la întrebarea, dacă fiul sau fiii iubesc pe părinţi, ei răspund: Da, ca sarea-n bucate! Au trecut vremurile cu basmele şi trebuie să învăţăm să facem toate bucatele fără sare. Niciun gram! Gospodinele să facă mâncarea fără sare şi cine vrea să săreze, atunci când serveşte o poate face, dar cu măsură strânsă. Ne obişnuim! Şi mie mi-a venit greu, dar, încet-încet, m-am învăţat, mai mult de frică, sarea în bucate influenţând tensiunea care doboară inima.

Cine nu iubeşte cozonacul şi prăjiturile? Dar smântâna şi prăjelile? O, dar şunca presată sau afumată, precum şi cârnaţii şi alte fripturi? Trebuie să ne lepădăm de toate, iar de nu putem chiar de tot, cel puţin să micşorăm cantităţile, până acolo, încât să nu ne primejduim viaţa.

Vă spun drept, nu am prea am dat importanţă bucatelor, dar de acum înainte trebuie să ţin cont de sfatul medicului. Când m-au cercetat la inimă şi tensiune, mi s-a spus delicat, dar nu am prea priceput: Să treceţi peste masa de amiază şi de seară! Nu mi-a venit să cred, pentru că şi aşa nu prea ştiam ce înseamnă burdujirea cu mâncare.

Când mi s-a spus să scad vreo 20 de kilograme deja m-am văzut o grămadă de oase goale. Asta-i situaţia! Ce să fac! V-am scris acestea ca să vă încurajez, după cum mă gândesc şi să avertizez, pe cei care fac excese la post, sau cură de slăbire neraţională, să aibă mare grijă, să nu-şi pună viaţa în pericol. În toate trebuie înţelepciune şi dreaptă socotinţă.

Excesele dăunează întotdeauna!

Comments

comments