Dacă nașterea noastră este minunea minunilor, a te naște într-o obște ortodoxă este încă o minune, care ne mângâie sufletele.
Desigur, nu doresc să fiu subiectiv. A te naște într-o credință sfântă în Dumnezeu și iubitoare de oameni este îndeajuns pentru fiecare copil al lui Dumnezeu.
Când spun că este o minune să te naști într-o familie ortodoxă, mă gândesc, adeseori, doar la mine – ca să vezi egoistul – că dacă m-aș fi născut într-o altă familie, cu o altă credință, n-aș fi avut bucuria să cunosc ortodoxia.
Iar acum, mă trezesc, cu gândul, bineînțeles, în diferite confesiuni și religii ale lumii, pentru a vedea cât de prețioasă este ortodoxia pentru sufletul meu. Tot așa, oricine, oricând și pe drept cuvânt, poate gândi despre credința în care s-a născut.
De multe ori îmi vine în minte, tata, care a dorit să devin militar, iar mama a ținut cu tărie să devin cleric. Dacă nu eram cleric și nu mă temeam de Dumnezeu și nu aveam rușine, oarecum, de oameni, m-aș fi bătut pe toate drumurile, la prima înfurcire, crezând că doar eu aș fi avut dreptate. Nimic mai pueril. Dar fiind un pic ortodox, am fost plesnit peste gând, peste inimă și peste mâini, ca să stau în baia de aur a ortodoxiei.
Să nu se creadă cumva, de fratele meu, Ioan Robu, născut întru catolici, Johannes Waedt, născut între luterani sau Banyai Bella născut între reformați, că ei sunt mai prejos decât fratele lor, Calinic Argeșeanul!
N-am dorit să particularizez. Toți suntem pruncii lui Dumnezeu și Duhul Sfânt ne va îndrepta pașii așa cum știe El că ne este de folos în viață și spre mântuire.
Oricum, cred în Duhul Sfânt, că totdeauna Dumnezeu ne are în grijă, noi fiind cea mai mare și scumpă investiție a Sa în neîncăputul Univers!
Și pentru minunea aceasta, în genunchi mulțumesc Sfintei Treimi! Calinic Argeșeanul
