IN MEMORIAM prof. Grigore Constantinescu

1,022 views

Totdeauna când pe ușa Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș intra Grigore Constantinescu, parcă se făcea lumină pe coridoare și în săli. Nu se arata încruntat, posomorât, șovăitor, strecurându-se abia-abia, ci era sobru, demn, distins, elegant, zâmbitor.

Din Poenăreii Corbilor de pe Râul Doamnei aveam un intelectual de soi, înzestrat cu har literar și de cercetător. “Un condei de mare talent, care a luat „la scuturat” arhivă după arhivă, monument după monument, biserică după biserică, dând la iveală icoane valoroase, inscripții pe pietre funerare, documente de mare importanță istoriografică în măsură să lumineze monumente, inițiative, opere, aspecte din istoria culturii argeșene. Pe acest postament cultural […] vine să ridice un monument literar câtorva ilustre personalități […] devenite de largă rezonananță națională, aducând aspecte de cele mai multe ori inedite din creația lor – cum îl caracteriza directorul ziarului Argeșul, dl. Mihai Golescu.

La 5 august 1933, în casa preotului martir Ioan Constantinescu, Iustina aducea pe lume al treilea copil care avea să fie crescut în cultul religiei, al omeniei respectului pentru cinste, muncă, adevăr, dreptate frumos.

A învățat la școala satului, continuând la Câmpulung-Muscel (1945-1953, Liceul „Dinicu Golescu” iar studiile superioare – la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1953-1958). I-au plăcut în cel mai înalt grad formele de identificare a oricărei nații – limba trecerea prin ani, cultura, spiritualitatea, creația estetică. Proaspătul și pasionatul profesor de limba română și de istorie și-a început apostolatul în Pătroaia-Dâmbovița, apoi la Ciomăgești-Argeș, la Întorsura Buzăului-Covasna (unde a editat, împreună cu soția, Eugenia, și ea de aceeași specialitate, revista „Lira nouă” a cercului școlar literar elogiat de ziarul brașovean „Drum nou” de „Gazeta învățământului” și la Radio Romania.

În 1967 se transferă la Complexul Muzeal Golești. Schimbă, așadar, la numai 10 ani de când termina studiile superioare, catedra cu scormonirea în documente și realitate. A contribuit efectiv la înființarea și dezvoltarea Muzeului în aer liber al Pomiculturii și Viticulturii, operă de importanță națională, în care scop intensifică pasionat cercetarea pe teren și în arhive pentru a descoperi și aduce, după matură gândire, case din țara toată, spre a ilustra cadrul existențial propriu populației preocupate prioritar de cultivarea pomilor fructiferi și a viței-de-vie, luminând procesul de continuitate a oamenilor de-o limbă în perimetrul românesc.

22 de ani, „€Pl. Grig” cum îi spunem cei mai apropiați – a coordonat Oficiul Județean Argeș pentru Patrimoniul Cultural Național inițiind acțiuni sistematice pentru a depista și valorifica imensul tezaur spiritual existent în arealul Argeș-Muscel. Pentru aceasta, omul de cultură păstra o evidență exemplară a fondului bibliofil ecleziastic, a celorlalte probe vorbind edificator despre arta populară și etnografia zonală. În egală măsură pe această bază, a elaborat cu minuțiozitate și probitate profesională acțiuni care și-au dovedit valabilitatea: expoziții în organizarea cărora s-a implicat determinant, evidențiind bogăția, „traiului” artei noastre populare – una era închinată Bydgoszcz-ului, altele – caselor memoriale „Vladimir Streinu” (de la Teiu), „Al. Davila” (Izvoru), „Ion Pillat” – Izvorani), colecțiile muzeale „Mănastirea Nămăești”, muzeul istoric-etnografic din Poenărei-Corbi sau „Istoria literaturii române în imagini” (era folosit spațiul a 18 licee, școli generale din Argeș și Covasna, „朷ia-Vita” precum și actualizarea tematicilor caselor memoriale „George Topîrceanu” (din Nămăești) sau „Liviu Rebreanu” (Valea Mare Podgoria).

Grigore Constantinescu s-a îndreptat și înspre literatura și etnografia locurilor, din aceasta rezultând studii științifice de referință: „Argeș. Ghid turistic al județului (1979, în colaborare), capitolul-sinteză investigând arta populară, arhitectură, port, olărit, folclor; „Argeș – monografie” (1980, responsabil de componentele: „Activitatea cultural-artistică și „Turismul”, cu accent pe civilizația populară tradițională în județ; „Destine literare” Pitești, 1999; „Confesiuni literare” – București, 2003; ,Solilocvii” Pitești, 2004; „朶tanțe din circumstanțe”  Pitești, 2005); „Monumente memoriale din județul Argeș. Cruci de piatra”, Pitești, 1999; Cemmica din Argeș-Muscel, Pitești, 2001; Revista „Poenărei, străbună vatră natală” – Pitești, 2004-2005; „Corbi-Muscel, monografie”, Pitești, 2006, dar și volume de o însemnătate aparte:„Consemnări literare”, „Argeș. Micromonografii etnoculturale”, „Civilizația pietrei în Argeș-Muscel”, „Rezistenta armata. anticomunistă de pe versanții sudici ai Munților Făgaraș”,  „Ansamblul urban medieval Câmpulung”, „Ansamblul urban medieval Curtea de Argeș”, „Ansamblul urban medieval Pitești” etc. A fost redactor la monumentala „Carte a Eroilor. Argeș”.

A publicat sute de articole apreciate, în urma cercetării adânci a unor chestiuni de prim ordin pentru spiritualitate. A redactat cinci volume culturale religioase pentru Episcopia Argeșului și Muscelului, precum și pentru Mănăstirea Robaia. Punctele sale de vedere își găseau locul în culegerile de materiale purtând girul unor prestigioase instituții (muzee, cu deosebire), în presa de specialitate sau mass-media.

La Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș a fost referent-cercetător, studiind aspecte referitoare la materializarea culturii argeșene în obiecte, monumente și alte bunuri perene la care ținem atâta. Calm, cu o voce melodioasa dar puternică, se făcea înțeles pe data când nu „mergea” pe șuguiala șarjei colegiale, răspunzând la orice întrebare i s-ar fi pus de către oricine, pe fiece temă aproape, fiindcă atătea știa…

Numai aprecieri laudative pot fi adresate celui care a fost omul de cultură-cercetător-scriitor Grigore Constantinescu. Găsim ca merită să le reluăm aici pe cele ale regretatului Silvestru D. Voinescu, aproape jumătate de veac în slujba unor valori creionate pentru oameni: „柞 carte de excepție – Destine literare – a unui scriitor de excepție. Locul autorului acestei cărți ar trebui să fie undeva la o catedră universitară. E tobă de carte, cum zice românul, vorbește frumos, știe să se facă ascultat, nu pune niciodată creionul pe hârtie până nu are documentația necesară făcută, scrie cu ușurință și are o frază aleasă, parfumată, care nu este la îndemâna oricui!” (Arc peste timp – Centrul Creației Populare la Semicentenar – 1956-2006 – Ed, Paralela 45, p. 59-61).

Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze în rândul celor drepți!

Comments

comments