Viaţa nu e dreaptă, iar România nu a învăţat nici măcar acum să îşi preţuiască valorile. Cel mai recent exemplu în acest sens este cazul lui Doru Nicolae, unul dintre componenţii echipei de aur a FC Argeş. Dacă pe vremuri ridica tribunele în picioare, alături de Dobrin, acum Doru Nicolae a ajuns paznic la Centrul de Transfuzii de la Bistriţa.

„Am antrenat copii la Bistriţa, dar am renunţat. Îmi dădeau 50 de lei pe lună. Îmi pare rău şi că nu m-am făcut observator. Când am văzut acolo toţi lăutarii, am renunţat! Chiar dacă am fost coleg cu Mircea Sandu”, spune fostul fotbalist. „Înainte, se juca tehnic, curat. Acum, nici n-am ce să văd. Pe vremuri, fugeam 90 de minute, ăştia de azi parcă aleargă cu spatele. Numai cioflingari, fotbalişti făcuţi peste noapte”, este de părere Doru Nicolae.
Şi este unul dintre cei ce pot spune asta cu mâna pe inimă, fiindcă a dovedit pe terenul de fotbal ce a avut de dovedit. A jucat la Steaua şi la Dinamo, a prins Argeşul de vis al lui Dobrin, aducând titlul în Trivale. Impresionat de jocul românului, armatorul grec Iorgos Vardinoianis l-a transferat la Panathinaikos în 1979, plătind pe el un petrolier. Mai mult, miliardarul grec s-a oferit să îi boteze copilul născut pe vremea când Doru juca la echipa acestuia, şi nu i-a dat numai numele, Nicos Pavlo, ci şi aurul cu care l-a îmbrăcat la botez.

Primul jucător român lăsat de Ceauşescu să joace în străinătate

„Cu Argeşul, am prins meciuri în Cupa UEFA şi am fost remarcat de bossul lui Panathinaikos, Iorgos Vardinoianis. Pentru a fi lăsat să plec, a vorbit personal cu Ceauşescu şi se zice că a dat pe mine o navă-petrolier! Totul părea foarte simplu: m-au văzut jucând în meciurile din Europa, le-a plăcut de mine şi m-au chemat să joc pentru ei. Îmi amintesc că, pentru a mi se permite plecarea din ţară, preşedintele George Iorgos Vardinoianis a vorbit personal cu Ceauşescu să mă lase să joc pentru ei, deoarece nu mai plecase nimeni până atunci să joace la un club de peste hotare. În plin sezon, am plecat la ei şi la sfârşitul anului deja jucam pentru Panatinaikos Atena. Atunci a pornit progresul fotbalului lor. L-am prins pe Domazos, nu pârliţi! Familia Vardinoianis a renunţat anul trecut, dar tot ei conduc”, explică Doru Nicolae, cel care a avut o contribuţie esenţială la titlul cucerit de alb-violeţii din Trivale, în 1979. Extrema a deschis scorul în meciul decisiv Dinamo – FC Argeş, 3 – 4: „Am înscris primul gol contra «câinilor roşii». A fost extraordinar. S-a terminat 4-3 pentru noi şi acea victorie ne-a adus, practic, titlul în Trivale”.
A jucat în faţa a 50.000 de oameni, în Cupa Campionilor, cu Arsenal sau Juve, dar a fost nevoit să revină în România, fiindcă Pişti Covaci, antrenorul său la acel moment, a considerat că nu mai are nevoie de el şi l-a disponibilizat. După ce a trăit mirajul vieţii în Occident şi a înţeles ce înseamnă fotbalul mare şi ce e cu adevărat o vedetă, a continuat să joace în România.
În întreaga sa carieră în Divizia A, a bifat echipe precum Petrolul (1971- 1973), Steaua (1973-1974), Dinamo (1975-1976), FC Argeş (1976-1980), FC Bihor (1982- 1984), Universitatea Craiova (1986-1987). A jucat 156 de meciuri şi a dat 26 de goluri în Liga I, iar în 1979 a cucerit titlul cu FC Argeş.
În cei doi ani cât a jucat în Grecia, a adunat 57 de meciuri şi 9 goluri, plus o Cupă a Greciei, în 1982. Acum are 61 de ani şi nu mai vrea să vadă fotbal decât la TV. Dar şi atunci e dezamăgit, mai ales de Naţională. În ce priveşte meciul cu grecii de săptămâna asta, e  de părere că băieţii ar trebui să fie atenţi: „Trebuie să fim tari fizic. Dacă nu le faci faţă, n-ai şanse. Ce bun ar fi fost Tudorel Stoica, pentru că alerga mult! Pe Karaiskakis e vulcan, dar, dacă ţi-e frică să bagi piciorul, va fi rău de tot. Băieţii trebuie să aibă sânge în instalaţie! Tribuna nu-ţi dă în cap!”.
Fan Gică Popescu şi Hagi, Doru radiografiază Naţionala: „Mie-mi plac serioşii şi modeştii, ca Maxim. Ei câştigă, nu grandomanii care fac prostii! Tamaş e prost că nu s-a realizat, dă-o naibii de băutură! Iar Mutu şi-a dat singur în cap, dar eu l-aş fi adus la lot. Putea să mai joace un sfert de ceas, îţi trebuie şi o băbăciune în lot! Şi Tănase e cam îngâmfat”.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI