Dacă anterior am discutat despre „Boala sărutului” şi despre herpesul transmis prin sărut, în continuare discutăm despre alte posibile probleme pricinuite de banalul fapt  că „sărutăm”. Am putea crede că şi răceala sau gripa se transmit la fel de uşor printr-un sărut. Studiile au arătat că nu este aşa. Virusurile care provoacă răceala sau gripa preferă nasul ca poartă de intrare în organism şi se transmit mai uşor prin secreţiile nazale ale persoanei infectate, decât prin salivă. Acest lucru nu înseamnă că nu poţi lua răceala prin sărut, ci doar că se întâmplă mai rar.

În schimb, mult mai uşor se transmite, prin sărut, streptococul, o bacterie care poate produce faringită sau amigdalită. Te alegi cu dureri în gat, amigdale umflate şi dureroase, febră, dureri de cap sau chiar cu nodulii limfatici umflaţi. Tratamentul constă în antibiotice, dar este important să fie aplicat la timp pentru a nu exista complicaţii. Despre legătura dintre sărut şi carii nu se ştie încă prea multe. Studiile cele mai recente au arătat că vinovată pentru apariţia cariilor ar fi şi o bacterie numită Streptococcus Mutans, care se transmite prin salivă, deci prin sărut. Alţi specialişti consideră că, din contră, sărutul protejează dinţii pentru că determină secreţia unei cantităţi mari de salivă, care spală bacteriile de pe dantură. În ce priveşte bolile mai grave, precum hepatita cu virusul B şi C sau virusul HIV, părerile sunt împărţite şi trebuie să facem diferenţa între posibilitatea teoretică de a lua boala şi probabilitatea reală. Teoretic, există posibilitatea să iei toate trei virusurile prin sărut, pentru că ele se regăsesc în saliva persoanei bolnave.
Practic, nu se cunoaşte niciun caz în care HIV s-a transmis prin sărut, iar despre hepatită părerile sunt împărţite. Cele mai mari şanse de a te îmbolnăvi sunt atunci când atât tu, cât şi partenerul, aveţi sângerări gingivale (gingivite, sângerări post extracţionale, parodontoză) sau alte leziuni deschise în gură. O atenţie sporită trebuie avută şi atunci când se practică sexul oral, mai ales în cazul în care partenerul este „vătămat accidental” prin zgârieturi sau mici puseuri de muşcături sângeroase la nivelul organului genital,  deoarece riscul de transmitere este mult mai mare, mai ales dacă există şi alte leziuni.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI