Timp de 18 ani, argeşeanul Adrian Ciungu a plătit pensie alimentară unui copil care nu era al său, după ce o instanţă din perioada comunistă a decis că el este tatăl. În ciuda evidenţelor şi a testelor ştiinţifice realizate după Revoluţie, când a demonstrat că a fost victima unei erori judiciare, statul român a decis să îi acorde despăgubiri morale, recunoscându-şi vina, dar nu şi pe cele materiale, adică banii pe care omul i-a plătit efectiv în cei 18 ani şi cheltuielile făcute pentru a-şi demonstra dreptatea. În sfârşit, după atâtea vreme, săptămâna aceasta Adrian Ciungu trebuie să primească cei 50.000 de lei despăgubiri morale, sumă la care a evaluat justiţia o viaţă distrusă, plus alte 20.000 de lei pentru cheltuieli de judecată. Coşmarul lui Adrian Ciungu a început în 1986, când avea 23 de ani. O fostă iubită, minoră – la vremea respectivă, a declarat că el este tatăl copilului născut în afara unei relaţii oficiale. Bărbatul era sigur că totul este o minciună şi a încercat să demonstreze că nu el este părintele. Cum, pe vremea comuniştilor, statul nu concepea să existe un copil fără tată oficial, timp de 18 ani, omul a fost obligat să plătească pensie alimentară copilului. În 2009, s-a întâlnit cu presupusul fiu şi l-a rugat să meargă împreună să facă un test ADN, test ce a spus clar: exclus 100% de a fi tatăl! Odată ce a avut confirmarea, bărbatul a cerut daune în justiţie. A ajuns până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie însă…surpriză! „Mi-au acordat daune morale, ca recunoaştere a greşelii statului, dar nu şi banii pe care am fost obligat să îi plătesc degeaba. 50.000 de lei – 500 de milioane de lei vechi, atât! Plus 2.000 de lei, adică 20 de milioane de lei vechi, cheltuieli de judecată. Când eu am dat cel puţin vreo 90 de milioane pe expertize, şi înainte şi după Revoluţie, pe avocat şi taxe în justiţie. Nu mai zic de drumuri şi altele. De daunele materiale nu mai spun. Calculaseră, groso modo, 1,3 miliarde de lei! Nici măcar aici nu au fost corecţi! Expertului plătit i-a fost lene să calculeze exact sumele, deşi erau înscrisuri cu popririle pe statele de plată, şi a scos el, aşa, dintr-un calcul simplu, o sumă! Cică ar fi reprezentat 25%, cât eram obligat să dau, din salariul minim pe economie! De parcă eu, inginer electronist fiind, am lucrat o viaţă pe salariul minim! Numai că, în final, nu mi-au dat nimic!”, spune cu obidă omul. Nemulţumit de decizia instanţei româneşti, Adrian Ciungu e hotărât să-şi caute dreptatea la CEDO. „Nu renunţ aşa uşor! Mi-au distrus viaţa, m-am îmbolnăvit pe viaţă, am fost privat de drepturile mele şi de banii munciţi… Vreau să îmi recuperez prejudiciul, e dreptul meu. Aşa cum statul român îşi recuperează prejudiciile folosind orice modalitate, ori că îţi pun poprire pe bani sau îţi iau bunurile, aşa consider că am şi eu dreptul să procedez. Statul ar trebui să fie un model de corectitudine! Şi nu e nici pe departe!”, spune omul

Comments

comments

DISTRIBUIȚI