jurnalTimpul trece, iar ceasul ticăie din ce în ce mai sonor, de când am intrat, oficial, în campania electorală. Actorii spaţiului public se vor chinui de acum, în fel şi chip, pentru „a încăpea” în  pielea personajelor pe care şi le-au proiectat. Politicienii şi oamenii de afaceri vor juca pe sârmă marionetele din presă, iar spectatorii se vor preface că participă la spectacolul de care s-au plictisit de mult. Efectul nu mai are importanţă pentru nimeni. Cauza primează şi se exprimă în interese.
Cu un secol în urmă, regăsim în presa vremii aceeaşi matrice: alternanţa la putere a celor două partide istorice, tărăniştii şi liberalii, cu alianţe nescrise şi trădări mercenare. Deci, de o parte, Mihalache, de cealaltă – Brătienii; între ei, partidul lui Iorga şi cel al lui Averescu.
„Ziarul politic şi social” de la 1930, „ORA UNSPREZECEA”, descria în rubrica lui Grigore Logofătul, atmosfera precampaniei electorale din Argeş şi Muscel. Vă propunem o stare de dejà-vu.

 „Buletin Politic Local” . Tempi passati

Un fruntaş ţărănist din localitate constată, cu multă amărăciune, într’un cerc de prieteni, că popularitatea este o amantă foarte capricioasă. De unde la revenirea la putere a guvernului actual, aproape unanimitatea alegătorilor trăiau sub vraja fetişismului d-lui Mihalache, care timp de zece ani a agitat poporul făgăduind eftinirea traiului, micşorarea birurilor, mărirea lefurilor funcţionarilor, înlesnirea creditului şi alte multe făgăduieli demagogice, astăzi, toată lumea s-a convins de incapacitatea şi necinstea lor. Într’adevăr poporul se zbate în mizerie, comerţul este gâtuit de camătă şi criză, industria e moartă din lipsă de capital, funcţionarilor li s’a răpit stabilitatea, li s’au micşorat lefurile şi sunt daţi afară fără niciun motiv…

Profitorii mizeriei

 Şi’ n timp ce ţara se sbate în cea mai cumplită mizerie, demnitarii partidului dela cârmă, demonizaţi de strălucirea banului, sunt profitării mizeriei româneşti şi scot ţara la mezat s’o bage în buzunarul lor, încasând averea ţării sub formă de misii şi diurne de sute de mii de lei pe lună…. Şi dacă fruntaşii ţărănişti dela noi din judeţ, cari, orice s’ar zice, nu sunt cine ştie ce capete luminate, încasează sute de mii de lei pe lună,… apoi ce jaf trebue să dea în banul statului şi în averea ţării fruntaşii dela centru al partidului.

Bate vânt de însănătoşire

Reacţiunea, însă, se produce. Poporul desamăgit de o guvernare plină de făgădueli şi bogată în greşeli, trăeşte sub mirajul guvernărilor de înţelepciune, belşug şi patriotism ale partidului naţional-liberal şi n’aşteraptă decât prilejul alegerilor judeţene, ca să isgonească, hotărât, ca pe nişte netrebnicişi înşelători, partidul ţărănesc dela cârmă. Altă explicaţie nu găsim bunei primiri ce au în judeţ d. Dinu Brătianu, Ionel Nicolau, Mucenic Comăndăşescu, Nicu Nicolau şi toţi oamenii partidului naţional-liberal pe cari miile de săteni îi primesc cu entuziasm şi îi ascultă sorbindu-le cuvintele.  

Un august politic

….. Partidul Iorghist se poate socoti desfiinţat din luna Noembrie, decând N. Iorga a chemat partizani la „Dacia” unde anunţând începerea unei acţiuni cetăţeneşti, a dat deslegare partizanilor săi să facă politică oricum vor voi. Totuşi la noi în Muscel, d. Giurculescu agită faldurile steagului d-lui Nicolae Iorga, nădăjduind o revenire a vremurilor de glorie, când alături de d. Brătianu culegea laurii succeselor electorale în Muscel. Pricepem psihoza d-sale. Şi îl deplângem sincer că, repudiat de ţărănişti, cărora e gata oricând să le ofere colaborarea şi detestat de liberali, cari îl consideră dezertor dela datorie, e silit să lamenteze într’o acţiune fără ecou şi plină de comic.

Şireţii păcăliţi

În mod automat şi cu totul obiectiv, trebue să pomenim şi de atitudinea ce a impus’o conducerea partidului averescanilor din localitate. Cu un şef intelectual care absentează la Bucureşti, şi lipsiţi cu desăvârşire de cadre în localitate, unde nu acţionează franc, de cât d. Eduard Jacomin, averescanii nu se prezintă în alegerile judeţene şi comunale. În alte părţi, unde se simt tari, lupta se dă, e adevărat, între liberali şi averescani, ţărăniştii reprezentând, prin incapacitate, forţa care nu mai contează.
La noi, însă, averescanii socotesc participarea lor la alegeri inutilă şi trag nădejde că guvernul va fi iremediabil înfrânt la alegerile judeţene şi comunale, şi ei cred că vor veni la putere potrivit proverbului: când doi se ceartă al treilea câştigă. Se înşală amarnic, însă. Şi evenimentele o vor dovedi”. Qvat erat demonstrandum.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI