La 31 mai 1967, pe scena Teatrului Al. Davila, a avut loc un prim concert al orchestrei simfonice locale, pusă sub egida Palatului Culturii Pitești, orchestră formată din muzicieni piteşteni, profesori şi elevi ai Liceului de muzică, întărită cu câţiva artişti instrumentiști profesionişti de la București (alămuri).

Muzicologul George Sbârcea, sub pseudonimul Romeo Claudian, în articolul său „Un început care obligă: Concertul orchestrei simfonice şi al corului de cameră din Piteşti”, a fost destul de drastic: „nivelul atins obligă de aici înainte pe dirijor şi instrumentişti la eforturi de disciplină şi de aprofundare artistică” și că „în orice proces de înfiripare a unei activităţi artistice noi, excelentul se amestecă cu mediocrul, dibuirile începutului se îmbină cu momente de satisfacţie de plină.”

Lăudat la scenă deschisă, dirijorul Marius Giura, pentru „bagheta sensibilă şi autoritară”. Și dirijorul de cor Moise Mitulescu. Din păcate, jumătatea goală a paharului a cântărit greu: a demobilizat energii, a pus gaz pe focul orgoliilor locale. Dirijorul Marius Giura rămâne la Piteşti ca profesor în aşteptarea înfiinţării Filarmonicii, dar, din păcate, comentariile pe la colțuri și interese obscure, omeneşti – prea omeneşti, au zădărnicit proiectul. Cine să fie director, sub ce acoperiş, şi, vai, fatala întrebare: de unde public?!!!

Din fericire, în toamna anului 2004, când am început să mă ocup de înființarea Filarmonicii Pitești, nu am știut de povestea din 1967, de rolul jucat de unii în zădărnicirea acestui vis (personalități accentuate care roiau și prin preajma mea), și, mai apoi, nu am ținut cont de critica devastatoare a unora de după primul nostru concert. Am mers mai departe!

Comments

comments