Ciuma, frigurile, bolile de cap şi de plămâni, insolaţia, reumatismul, bolile de inimă şi multe alte probleme de sănătate, nu au apărut acum, în epoca modernă, ci ele au existat cu mult înainte de a exista şcoli sau centre de pregătire a personalului medical. Iar în vremurile îndepărtate nu aveai nevoie de o diplomă sau de o pregătire specializată pentru a trata un pacient. Aşa se face că, până acum câteva decenii, medicina era practicată de moaşe, duhovnici sau persoane care vindecau boli prin descântece. În zona Argeşului, ca şi în multe alte zone ale ţării, descântecele, adică acea înşiruire de elemente iraţionale într-o prezentare poetică, au reprezentat o formă de „tratament” empiric şi au jucat mult timp un rol important într-o lume primitivă sau ignorantă, în care nici medicul, nici medicamentele nu existau sau însemnau un lux inaccesibil.

În unele descântece erau invocate spirite întrupate în animale: „Fugi, pisică rea, / Fugi din calea mea! / Fugi, pisică sură, fugi din umflătură!”.

Prin descântec, „tămăduitorul” se adresa divinităţii rugând-o să ridice pedeapsa care a determinat îmbolnăvirea. În însemnările doctorului Ulieru, medic la Câmpulung, găsim următoarea precizare, care ne arată că oamenii aveau mai multă încredere în faimoasele descântătoare decât în medici: „M-am dus să văd o fată bolnavă greu. Am sfătuit pe părinţi s-o ducă fără întârziere la spital, căci are nevoie de grabnică operaţie. Spitalul se găsea la 3 kilometri. Peste două ore m-am dus să văd ce au făcut. Bolnava se zbătea în chinuri, iar o babă îi descânta de zmeu”. În unele descântece erau invocate spirite întrupate în animale: „Fugi, pisică rea, / Fugi din calea mea! / Fugi, pisică sură, fugi din umflătură!”

„…ca grâul cel vânturat / cum Maica Precistă l-a lăsat…”

Descântecele, pe cât erau de utile, pe atât erau de pitoreşti în exprimare. Spre exemplu, descântecul împotriva insolaţiei, cules din comuna Aninoasa, satul Slănic: „Uite soarele în lac / Nu e la mine-n cap (se repetă de trei ori).

Descântec folosit contra vărsăturilor – din comuna Schitu Goleşti: „Ieşi aplecat din bucate / de la … (numele celui suferind) / din mâini, din picioare / din tot stomacul lui / ieşi, du-te în munţii pustii / unde te aşteaptă trei fete de împărat cu făclii aprinse, cu mese întinse / ieşiţi nu mai zăboviţi / mese întinse nu găsiţi / nici făclii aprinse / nici pahare pline / ieşi, duceţi-vă de la … (numele celui suferind) / şi lăsaţi-l curat, luminat / ca argintul cel curat / ca grâul cel vânturat / cum Maica Precista l-a lăsat”.

Descântec pentru copil bolnav, cules din comuna Schitu Goleşti: „Ieşi apucătură în iele / apucătură din vorbe rele / apucătură din deochi / apucătură din răceală / osteneală, din vânt, / din de vânt / apucătură din spaima părinţilor / ieşi şi lasă-l curat şi luminat / ca argintul cel curat / ca grâul cel vânturat / cum Maica Precistă l-a lăsat”. Acest descântec se spune în timp ce se fricţionează copilul.

Descântec de „bubă”, cules din comuna Valea Mare Pravăţ: „Bubă neagră / bubă din 99 de bube / cu 99 de ameţeli / să iasă de la … (numele celui bolnav) / să rămână curat / cum Maica Domnului l-a lăsat”.

Descântec de „deochi” cules din comuna Schitu Goleşti: „Ieşi deochi dintre ochi / din zgâciul nasului / ieşi de la … (numele celui bolnav) ieşi iute / unde cocoşii nu cântă / unde barza nu zboară / şi lasă-l curat, luminat / ca argintul cel curat / ca grâul cel vânturat / cum Maica Precistă l-a lăsat / de e deochiat de parte bărbătească / sau de femeiască / ieşi iute în munţi înalţi / în văi adânci / unde popii nu toacă, unde câinii nu latră / şi lasă-l curat, luminat / ca grâul cel vânturat / cum Maica Precistă l-a lăsat”.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI