Zi de zi, buletinele de ştiri sunt pline de informaţii şi materiale legate de copii abandonaţi în spitale sau pe te miri unde, în tomberoane, scări de bloc sau terenuri virane. În acelaşi timp, mii de cupluri ce îşi doresc un copil aşteaptă cu anii ca minunea să se producă, şi în viaţa lor să îşi facă apariţia un „boţ” cu ochi, care să le dea un sens vieţii.
Între timp, specialiştii de la Protecţia Copilului se chinuie să facă faţă hăţişului legislativ, fără să încalce legea favorizând pe cineva şi fără să aibă apoi pe conştiinţă pierderea unei şanse, nici pentru unii, nici pentru alţii. Cu toate că monitorizează gravidele cu risc, fenomenul abandonului continuă să existe iar din timp în timp, nu neapărat justificat de vreo criză economică sau altă cauză obiectivă, cunoaşte o exacerbare.
„Nu există nicio regulă în ceea ce priveşte abandonul. Cifrele diferă, an de an. Singura observaţie pe care o putem face, urmărind cifrele din anii trecuţi, este că un an e mai bine, apoi, brusc, numărul copiilor abandonaţi creşte alarmant. Spre exemplu, să luăm statisticile pe ultimii 10 ani: în 2004 am avut în Argeş 93 de copii părăsiţi în maternităţi sau spitale. În 2005 – 67, în 2006 – 54, în 2007 – 62, iar în 2008 – doar 11! Apoi, brusc, în 2009 – am sărit la 36. În 2010 au fost 13, iar anul următor – 40! În 2012 am avut doar 18 cazuri, în timp ce în 2013 am urcat iar la 26. Anul acesta, doar pe primele trei trimestre, adică până la începutul lunii octombrie, avem deja 25 de copii abandonaţi”, spune Marian Ilinca, şeful Serviciului „Management de caz” din cadrul Protecţiei Copilului Argeş.
În cele 25 de cazuri nu au reuşit să convingă mama, dar în altele, da! Numărul celor monitorizate şi consiliate a fost aproape de 130. Cele mai multe sunt din comune precum Cepari, Valea Iaşului, Muşăteşti, Pietroşani, Uda, Băbana, Moşoaia, Poiana Lacului, Tigveni sau Sălătrucu, Şuici sau Corbeni, dar şi din oraşe precum Curtea de Argeş. Sperând că aşa nu vor putea fi prinse, în spitalele din Argeş au ajuns şi gravide din alte judeţe cum ar fi Bacău, Dolj, Prahova sau Teleorman.
„Cred că aşa îşi vor pierde urma, dar nu au nicio şansă! Colaborăm strâns cu Poliţia şi nu trece prea multă vreme până dăm de ele. Dar, din păcate, odată ce au plecat şi au lăsat copilul, nu mai avem ce face. Nu am avut prea multe cazuri în care să se răzgândească şi, de obicei, nici familiile nu vor copilul. În cele mai multe cazuri, la decizia instanţei, micuţii ajung la asistenţii maternali. Dacă au probleme de sănătate şi se impune, suntem nevoiţi să alegem un centru rezidenţial specializat. În 2014, din cei 25 de copii părăsiţi, 19 au fost preluaţi de asistenţii maternali, doar pentru 3 am reuşit să convingem familia extinsă, adică bunici sau unchi, să îi ia acasă, în cazul unuia am fost nevoiţi să apelăm la un centru specializat şi 2 cazuri s-au soldat cu decesul copilului!”, mai spune Marian Ilinca.
Şi, după ce că nu au niciun fel de milă pentru fiinţa fără vină pe care tocmai au adus-o pe lume, cele cărora li se spune mame pleacă, de obicei şi fără să semneze actele de renunţare la copil. Deşi zeci de familii aşteaptă cu ardoare să adopte un copil şi l-ar lua acasă în următoarea secundă, în lipsa actului semnat de mamă, procedurile pentru declararea unui copil adoptabil durează mai bine de un an şi jumătate. Protecţia Copilului a reuşit, în acest an, să încredinţeze în vederea adopţiei doar 19 copii şi a terminat formalităţile pentru alţi 28. Însă, pe lista de aşteptare, în Argeş sunt 44 de familii ce vor să adopte şi alte 18 care sunt în evaluare pentru a li se elibera atestatul necesar.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI