Potrivit ANAF, au obligaţia să depună formularul 201 “Declaraţie privind veniturile realizate din străinătate” două categorii de contribuabili.

Aceştia sunt: persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România şi persoanele fizice care îndeplinesc pentru anul de raportare condiţiile de rezidenţă ca urmare a faptului că au centrul intereselor vitale amplasat în România şi/sau  sunt prezente în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Formularul 201 “Declaraţie privind veniturile realizate din străinătate” se depune de către persoanele menţionate mai sus care realizează venituri din străinătate, impozabile în România, cum ar fi:
– venituri din profesii libere, venituri din activităţi comerciale, venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală
– venituri din cedarea folosinţei bunurilor
– venituri din activităţi agricole, piscicultură, silvicultură
– venituri sub formă de dividende
– venituri sub formă de dobânzi
– venituri din premii, venituri din jocuri de noroc
– venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
– câştiguri din transferul titlurilor de valoare
– venituri sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract şi alte operaţiuni similare, alte venituri din investiţii
– venituri din pensii
– remuneraţii/indemnizaţii ale membrilor consiliului de administraţie/ administratori/ cenzori
– precum şi alte venituri impozabile potrivit titlului III din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Declaraţia se depune şi de persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România, şi de persoanele fizice care îndeplinesc, pentru anul de raportare, condiţiile de rezidenţă nominalizate mai sus la primul paragraf, care desfăşoară activitate salarială în străinătate într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi sunt plătite pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau de un sediu permanent în România (veniturile salariale reprezintă cheltuială deductibilă a unui sediu permanent în România), în următoarele situaţii, după caz:
– în cazul în care persoana fizică a fost prezentă în străinătate pentru o perioadă mai
mare decât perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care s-a desfăşurat activitatea
– în cazul în care detaşarea în străinătate a persoanei fizice a încetat înainte de
perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri, iar angajatorul nu mai poate efectua reţinerea diferenţelor de impozit, întrucât între părţi (angajat-angajator) nu mai există relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii.

Veniturile din activităţi dependente desfăşurate în străinătate şi plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu se declară şi nu fac obiectul creditului fiscal extern.

Veniturile se declară pentru fiecare ţară-sursă a veniturilor şi pentru fiecare categorie de venit realizat.

Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice în anul fiscal de raportare, precum şi impozitul aferent plătit în străinătate, exprimate în unităţi monetare proprii fiecărui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului.

Declaraţia se depune până la data de 25 mai 2016 la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contribuabilul.
 
Declaraţia de venit se depune :
– în  format  hârtie, direct la registratura  organului  fiscal  sau  la  oficiul  poştal, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire
– prin  mijloace electronice de transmitere  la  distanţă, potrivit legii.

Declaraţia se pune gratuit la dispoziţie contribuabilului.
 
Temei legal: 
– art. 90 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
– OPANAF nr 52/2012 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la titlul III din Codul fiscal, cu modificări aduse prin OPANAF nr. 3605/2015.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI