Cum se sărbătorea ziua de 23 August în Argeş înainte de 1989

AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR În această săptămână, vom trece peste ziua de 23 august ca peste oricare altă zi.

Nu acelaşi lucru se întâmpla până în 1989, când manifestări şi defilări grandioase, în cinstea lui Nicolae Ceauşescu, aveau loc în toată ţara, inclusiv în Argeş. Am selectat din ofi ciosul comunist al judeţului din acea vreme, „Secera şi Ciocanul”, cum a decurs în Argeş ultima manifestaţie, cea din 23 august 1989, desfăşurată pe Strada Mare din Piteşti, în timp ce oficialităţile priveau din tribuna amenajată în faţa magazinului Trivale.  Acum este o zi ca oricare alta, însă până 1989, 23 August era o zi de sărbătoare naţională, o zi în care nimeni nu mergea la muncă, ci la defilările omagiale dedicate Partidului Comunist şi conducătorului iubit, Nicolae Ceauşescu.

Oficial, 23 August 1944 a fost ziua când armata română a întors armele împotriva Germaniei naziste şi s-a alăturat Naţiunilor Unite. Numai că, timp de peste patru decenii, până în 1989, semnificaţia acestei zile a fost deturnată de comunişti, fiind celebrată ca „Ziua Naţională a României”, unde coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi gărzi patriotice, agitau, cu o bucurie mimată, pancarte, steaguri tricolore şi portretele Elenei şi ale lui Nicolae Ceauşescu. Partidul Comunist era, în acele vremuri, „centrul vital al naţiunii române”, iar Ceauşescu – „cel mai iubit conducător”.
Toţi cei pe care Revoluţia din 1989 ne-a prins cu cravata roşie abia legată de gât mai păstrăm undeva în suflet nişte amintiri vagi despre o zi de vară în care ieşeam pe stadioane, formând cu trupurile noastre litere şi cuvinte care preamăreau Partidul şi Conducătorul. Evident, Argeşul nu era o excepţie, ba dimpotrivă, fiind unul dintre judeţele favorite ale lui Nicolae Ceauşescu, trebuia să fie printre primele în orice. Inclusiv în ce priveşte osanalele ce trebuiau ridicate! Presa vremii avea, astfel, o mare importanţă în reliefarea grandorii şi complexităţii manifestărilor dedicate Întâiului Om al Ţării. Am selectat din oficiosul comunist al judeţului din acea vreme, „Secera şi Ciocanul”, cum a decurs în Argeş ultima manifestaţie, cea din 23 august 1989, desfăşurată pe Strada Mare din Piteşti, în timp ce oficialităţile priveau din tribuna amenajată în faţa magazinului Trivale.

„Vibranta demonstraţie a oamenilor muncii din Argeş”

Secera şi Ciocanul: „Piteşti, ora 8.00. În tribuna oficială iau loc tovarăşul Gheorghe Catană, membru al CC al PCR, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Consiliului Popular Judeţean, membrii birourilor comitetelor judeţean şi municipal de partid, ai comitetelor executive ale consiliilor populare judeţean şi municipal, reprezentanţi ai colectivelor de oameni ai muncii din întreprinderi şi instituţii, activişti de partid şi de stat, veterani din războiul antihitlerist, militari… Răsună solemn acordurile Imnului de Stat al RSR, apoi, în cadenţa marşului, începe demonstraţia oamenilor muncii. Defilează prin faţa tribunelor gărzile patriotice, braţul înarmat al clasei muncitoare, gata oricând la datorie pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului, pentru cauza socialismului.
Umăr la umăr, cei care simbolizează monolitul voinţei muncitoreşti raportează că rezultatele dobândite în pregătirea de luptă şi politică sunt la fel de bune ca şi cele obţinute în producţie. Recunoaştem în detaşamentele celor cu tricolor pe braţ pe cei mai destoinici muncitori, ingineri şi tehnicieni din marile citadele ale industriei municipiului, pe urmaşii celor care, în August 1944, şi-au făcut intrarea victorioasă în istorie, pe cei care acum sunt chemaţi să răspundă oricând chemării şi ordinelor comandantului suprem… Prezentă a fost şi „Coloana spre comunism” a pionierilor şi şoimilor patriei veniţi la această măreaţă sărbătoare cu zâmbetul curat al copilăriei fericite pentru a-şi exprima dragostea lor nemărginită faţă de patrie şi partid, faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu!”. În faţa tribunei oficiale, tinerii execută exerciţii de forţă şi îndemânare, înscriu cu trupurile lor însemnele RSR, PCR, CEAUŞESCU”!

„În acest august jubiliar, lucrătorii ogoarelor argeşene raportează tovarăşului Nicolae Ceauşescu că au obţinut la cerealele de vară cele mai mari recolte – record – din istoria Argeşului”

23 august era, în fiecare an, şi prilej de bilanţ pentru conducătorii locali ai Partidului Comunist, moment în care toţi se întreceau în a-i raporta lui Ceauşescu cifre ameţitoare în ce priveşte recolta la hectar, numărul de muncitori, elevii din şcoli, apartamentele construite şi depăşiri record la orice sarcină de lucru trasată de Comandantul Suprem. Ipocrizia mergea atât de departe încât se raportau creşteri imense până şi la suprafaţa agricolă cultivată, de parcă pământul s-ar fi putut întinde mai mult doar pentru că la conducere era Nicolae Ceauşescu.
Iată ce se scria în „Secera şi Ciocanul”, sub genericul „Argeş, 45 de ani de istorie nouă”. „Ne-am angajat să obţinem cele mai mari recolte. Raportăm: le-am obţinut! Sub arcul de triumf al celor 45 de ani care au trecut de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, în acest august jubiliar, lucrătorii ogoarelor argeşene raportează partidului, secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, că au obţinut la cerealele de vară cele mai mari recolte – record – din istoria Argeşului. Aceste recolte de excepţie, saltul cu adevărat impresionant de la 1.000 de kilograme cereale la hectar la 8.000 – 9.000 kilograme cereale la hectar şi chiar mai mult, n-au fost şi nu puteau fi posibile, aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi la Plenara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăriri Apelor, fără extraordinarele transformări pe care le-a cunoscut agricultura, satul, fără organizarea pe baze socialiste a agriculturii şi înfăptuirea cooperativizării acesteia, proces de la începerea căruia s-au împlinit, în această primăvară, 40 de ani”.

„(…) Cu o lună şi ceva în urmă, înaintea marii sărbători naţionale, la vremea secerişului, tovarăşul Nicoale Ceauşescu, secretarul general al Partidului, preşedintele Republicii, şi-a găsit răgazul să se oprească în lanurile de orz ale Argeşului, la CAP Rociu şi IAS Leordeni, pentru a evalua – aşa cum a făcut-o şi în alte judeţe – recolta acestui an, pentru a participa la munca şi bucuria lucrătorilor ogoarelor argeşene care obţineau, iată, cele mai bune producţii la cerealele de vară. Ne amintim cu emoţie cum a fost primit cu drag ctitorul României moderne, cum oamenii şi-au deschis – ca-ntotdeauna – inimile, exprimându-şi profunda şi fierbintea lor recunoştinţă pentru faptul că primul bărbat al ţării, ca nimeni altul, i-a învăţat să îndrăznească şi să muncească cu dăruire smulgând astfel pământului tot mai multe roade şi îmbogăţindu-şi, pe această cale viaţa. Cooperatorii din Rociu, lucrătorii de la IAS Leordeni, ca de altfel toţi lucrătorii ogoarelor argeşene, s-au angajat în toamnă să obţină cele mai bune producţii de până acum şi s-au ţinut de cuvânt, raportând mult iubitului nostru conducător, celui ce a regândit rolul agriculturii în contextul economiei naţionale ca fiind a doua ramură de bază, că şi-au realizat şi chiar depăşit angajamentele asumate. Este, într-adevăr de neînchipuit ca într-o perioadă atât de scurtă, producţia agricolă să crească, aşa cum o probează datele de necontestat ale statisticii, de 10 ori faţă de 1945 şi de 6 ori faţă de 1965. Și totuşi aceasta este realitatea. Calculăm câte cereale se produceau pe locuitor în 1950, respectiv 315,7 kg, şi câte se obţin azi, respectiv peste 1.300 de kg, şi ne întrebăm cum a fost posibil acest salt? Răspunsul trebuie căutat în politica agrară a partidului de realizare a unor puternice investiţii în agricultură, investiţii de care şi Argeşul a beneficiat din plin, în politica de organizare a întregii revoluţii agrare declanşate din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu.
Apelând spre argumentare tot la datele statistice, acestea arată că pentru sporirea forţei productive a agriculturii, s-au investit 666  de miliarde, din care 602 miliarde după 1965. La sfârşitul anului 1988, fondurile fixe ale întreprinderilor agricole de stat şi cooperativelor agricole de producţie, care deţin peste 95% din suprafaţa ţării, erau de 9 ori mai mari decât cele de care dispunea agricultura în 1950. Un rol important l-a avut mecanizarea şi chimizarea agriculturii, amenajarea irigaţiilor, amplul program de îmbunătăţiri funciare, crearea de soiuri de hibrizi de înaltă productivitate. Dispunem astăzi în Argeş, pentru efectuarea mecanizată de a lucrărilor agricole, de 4.100 de tractoare, 1.070 de combine, 726 de semănători, de o gamă complexă de maşini agricole de mare productivitate capabile să execute cea mai mare parte a lucrărilor agricole, îndeosebi cele mai grele…”.  

„Recent, s-a încheiat o nouă acţiune de majorare a retribuţiilor şi pensiilor”

Aceleaşi cifre umflate şi ireale erau prezentate şi în ce priveşte producţia industrială, numeroasele întreprinderi ce se construiseră în Argeş, de la Uzina de la Colibaşi şi Combinatul Petrochimic, până la Electroargeş, fiind prezentate ca opera Marelui şi Iubitului Conducător. Iar dacă era să te iei după cronicarii vremii, nivelul de trai era mai ceva ca în America, banii curgeau gârlă şi ajunsesem un popor de intelectuali, învăţământul de 12 clase fiind generalizat. Asta, în timp ce magazinele erau goale şi absolut totul, de la brânză la pantofi, se dădea pe sub mână.
„Generat de cerinţele obiective ale revoluţiei şi construcţiei noii orânduiri sociale, procesul industrializării socialiste, promovat cu consecvenţă şi rigoare ştiinţifică de partidul nostru, mai ales în epoca celor mai rodnice împliniri din istoria patriei, EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU, a constituit temelie şi structură de rezistenţă pentru toate marile realizări din celelalte domenii de activitate. Astfel, în condiţiile sporirii continue a avuţiei naţionale – care se ridică acum la aproape 5.200 de miliarde de lei – au crescut constant calitatea vieţii şi nivelul de trai al întregii naţiuni. Recent, s-a încheiat o nouă acţiune de majorare a retribuţiilor şi pensiilor, cu câtva timp înainte au fost aplicate noi măsuri de creştere a veniturilor oamenilor muncii din agricultură, a alocaţiilor de stat pentru copii, peste 82 la sută din populaţia ţării locuieşte în case noi, anul viitor se va generaliza învăţământul de 12 ani – şi acestea nu sunt nici pe departe argumentele concrete şi puternic relevante ale grijii permanente şi preocupărilor constante ale partidului şi statului, personal ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru asigurarea unei vieţi demne, tot mai prospere şi mai civilizate pentru  toţi locuitorii  României socialiste. Asemenea tuturor zonelor ţării, şi judeţul Argeş s-a înscris cu deosebită vigoare în ritmurile cele mai înalte ale industrializării patriei, prezentând astăzi imaginea deosebit de grăitoare a forţei înnoitoare şi profund transformatoare a revoluţiei şi construţiei socialiste. Astfel, faţă de anul 1945, producţia industrială realizată în 1988 a fost de 249 de ori mai mare, valoarea fondurilor fixe a crescut de 27 de ori, numărul personalului muncitor de peste 8 ori – ajungând astăzi la aproape 243.000! În aceeaşi perioadă, s-au construit 182.644 de locuinţe noi, dintre care aproape 102.000 numai din 1962 încoace. De altfel, se poate afirma cu deplin temei că toate marile împliniri şi transformări revoluţionare care îmbogăţesc geografia economică şi au făcut să înflorească noua înfăţişare modernă, a tuturor localităţilor Argeşului socialist, sunt mândre ctitorii ale gloriosului arc în timp deschis de istoricul Congres al IX-lea al partidului”.