Câte s-au schimbat de la căderea lui Ceauşescu. Decembrie 1989. Au trecut deja 24 de ani de la Revoluţie şi puţini îşi mai amintesc cum arăta Argeşul înainte de schimbarea regimului condus de Nicolae Ceauşescu. Nostalgicii comunismului regretă şi acum timpul când, dincolo de raportările umflate şi pompoase, relatările oficiale despre bogăţia şi abundenţa care nu existau, însă, în realitate, aveau asigurate o casă şi un serviciu, şi un trai relativ liniştit. Generaţiile mai tinere, ce nu au apucat să cunoască vechea societate, nici nu îşi pot imagina cum era să ai program la TV doar două ore, şi acelea pline de propagandă comunistă, să vezi la cinema doar filme sovietice sau să stai la coadă, de Crăciun pentru o banană necoaptă şi cel mult un kilogram de portocale. Pe de altă parte, o realitate tristă, dar adevărată este cea legată de infrastructura şi dezvoltarea industrială. Practic, cu ce s-a făcut înainte de ‘89, cu asta am rămas, chiar şi la 24 de ani distanţă, pentru că apoi nu s-a mai construit mai nimic. Pentru aducere aminte, am făcut o incursiune în timp şi am răsfoit colecţia ziarului „Secera şi ciocanul“ din decembrie 1989. Oficiosul din Argeş al Partidului Comunist Român avea apariţie săptămânală, în fiecare vineri, deşi, în vremurile când mai era ceva de spus, era cotidian. Paginile sale, în decembrie 89, erau pline de materiale dedicate Congresului al XIV-lea al PCR şi realegerii Tovarăşului în cea mai înaltă funcţie în partid şi stat. Evident, raportările de realizare a planurilor cincinale în doar patru ani şi a marilor victorii socialiste în Epoca cea mai glorioasă a patriei ocupau mare parte din fiecare ediţie.  

Pregătirea drumurilor pentru iarnă în ultimul decembrie cu Ceauşescu

Primul număr din decembrie 1989 se deschidea cu un nou îndemn la… muncă. „31 de zile hotărâtoare pentru îndeplinirea planului anual. În fiecare întreprindere, la fiecare loc de muncă, mobilizare energică, organizare perfectă“, era cerinţa. Departe de planurile de vacanţă de jumătate de lună care se fac acum, şi de hotărârile de Guvern Ponta, prin care se mai acordă vreo 5 zile libere, ca să începem vacanţa de Ignat şi să stăm acasă până la Sfântul Ion! Aşa se face că un alt articol anunţa, tot pentru sfârşitul de an, „livrări suplimentare la export“!
Cum toată lumea trebuia să muncească, starea drumurilor era foarte importantă. Un alt articol de presă din 1 decembrie 1989 din „Secera şi ciocanul“ întreba retoric „Sunt pregătite drumurile judeţene pentru un trafic fluent?“ Din câte se pare, chiar şi atunci iarna venea cam pe nepregătite, dar, cel puţin pe hârtie, oamenii erau mai pregătiţi ca acum. „După cum aflăm de la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Argeş, cu mult timp înainte au fost stabilite măsuri precise pentru preîntâmpinarea oricăror situaţii  de natură să perturbe desfăşurarea în bune condiţii, pe drumurile argeşene, a transportului. Astfel, în depozitele secţiilor, în locurile în pantă au fost deja depuse cantităţi mult mai mari de material antiderapant decât anul trecut – 5.760 de mc de nisip şi 500 de zgură. De asemenea a crescut parcul de maşini şi utilaje destinate intervenţiilor. Sunt pregătite astfel, 4 autofreze de zăpadă, 7 buldozere, 5 autogredere, 10 gredere semipurtate cu tractor propriu, 12 tractoare cu lamă metalică, 10 autospeciale pentru transport călători şi mărfuri (cu lamă în faţă), etc. … În acelaşi scop, pentru situaţii mai deosebite, au fost închiriate de la ITA Argeş 35 de tractoare şi 20 de autobasculante“. Cam tot atât cât se folosesc şi acum, după 24 de ani! În schimb, atunci, erau stabilite şi răspunderile, pentru fiecare lucrător, printr-o repartizare justă în teren.


 

Calea ferată Piteşti – Vâlcele – Vâlcea, aproape de inaugurare în 1989

Pe 17 noiembrie, cu mândrie proletară, oficialii judeţului raportau că a fost străpuns tunelul de 1.960 de metri lungime de la Ploştina, cea ce reprezenta un pas înainte pentru terminarea în curând a magistralei feroviare Piteşti – Vâlcele – Râmnicu-Vâlcea, ce urma să scurteze distanţa Bucureşti-Sibiu cu peste 125 de kilometri. Din păcate, Revoluţia a întrerupt lucrările şi din magistrala aproape gata de inaugurare nu a mai rămas mai nimic, deşi toate Guvernele ulterioare comuniştilor au promis că o vor face.  

Burse mai mare pentru elevi şi studenţi

Pe 8 decembrie, articolul de fond din „Secera şi ciocanul“ anunţa: „O nouă şi grăitoare dovadă a grijii pe care partidul nostru, tovarăşul Nicolae Ceauseşcu o poartă tinerei generaţii“: „Majorarea tuturor burselor, acordarea de burse tuturor studenţilor fii de muncitori şi ţărani cooperatori“. Adică 10% în plus la burse pentru elevi şi studenţi, inclusiv celor de la şcolile profesionale şi acordarea de burse pentru toţi studenţii ce urmau cursuri la zi,  fii de muncitori şi ţărani, indiferent de veniturile părinţilor. „Societatea noastră socialistă îşi dovedeşte superioritatea şi prin această măsură şi pune permanent în centrul atenţiei omul cu nevoile sale, asigurarea condiţiilor de studiu pentru toţii fiii patriei, în situaţia în care, în ţările capitaliste dezvoltate, studenţii sunt expuşi numeroaselor privaţiuni în timpul studiilor, precum şi şomajului după absolvire“. Din păcate, aici comuniştii aveau dreptate, aşa că nu ar fi de mirare ca studenţii actuali să cam regrete vremurile de atunci.

Luna Cadourilor la Fortuna, Trivale şi Romarta

Cum pe vremea aceea nu se ştia de mall-uri, cel puţin în Piteşti, cumpărăturile de Sărbători se făceau doar la Fortuna, Trivale şi, cel mult, Romarta ori Casa Vacanţei. Despre „Comerţul în Luna Cadourilor“ scriau G. Buţoiu şi C. Muşat. „Suntem în tradiţionala Lună a Cadourilor, un bun prilej pentru comerţ de a răspunde mai bine cerinţelor cumpărătorilor, pentru lucrătorii din acest domeniu de a-şi anima spiritul de iniţiativă, de a-şi perfecţiona activitatea în domeniul  aprovizionării şi servirii. De altfel, vitrinele marilor magazine ne reamintesc că ne apropiem de un alt hotar de ani. Printr-o mai strânsă legătură cu furnizorii, prin urmărirea permanentă a modului cum se derulează contratele, în această lună se vor aduce, faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, cu 30 de milioane de lei mărfuri specifice sezonului: podoabe şi ornamente pentru pomul de iarnă, brazi naturali şi artificiali, articole de cosmetică, marochinărie, de practicare a sporturilor de iarnă, de îmbrăcăminte şi încălţăminte etc.“

OPC-ul era şi el pe fază

Pe atunci, consumatorii erau ceva mai bine protejaţi şi apăraţi. O notă de ziar releva faptul că, la sesizarea mai multor cetăţeni, ospătarii bufetului din Ştrand au fost amendaţi pentru „practici inadmisibile“: nu puseseră preţul pe băuturi, nu dădeau note de plată şi nu purtau ecusoane.
Certaţi pentru că nu îşi făceau datoria erau şi cei implicaţi în recuperarea şi reciclarea materialelor refolosibile: hârtie, sticle şi borcane sau fier vechi. Corespondentul de la Slobozia (sic!!!) al ziarului sesiza că cei din conducerea Cooperaţiei nu se ocupau să ducă mai departe la topit materialele adunate, iar la Mozăceni, un alt corespondent scria că diverşi particulari „speculanţi“, cumpărau de la populaţie borcane goale, în timp ce Cooperaţia din localitate nu respecta legea.
De altfel, se acorda o mare atenţie reciclării şi refolosirii, nefiind număr de ziar în care să nu se scrie sau să nu se critice anumite aspecte legate de acest domeniu. Se dădeau detalii despre centrele de colectare şi responsabilii de zonă, o mulţime de particulari ce îşi transformaseră curţile în depozite, precum şi fruntaşii concursurilor.

De Crăciun, la TV: „Ora 19.25 – Ctitorii ale Epocii de Aur. 19.45 – Direcţii ale dezvoltării cercetării ştiinţifice în lumina Hotărârilor Congresului al XIV-lea, al partidului“

Cum televiziunea avea program de numai două ore, pe acea vreme se… citea. Nu numai cărţi de tot felul, dar şi multă presă, adică tot felul de publicaţii, inclusiv almanahuri şi reviste de specialitate, de tot felul. În ceea ce priveşte programul de Crăciun la TV, cel pregătit pentru 25 decembrie 1989, anunţat în ultimul număr al ziarului „Secera şi ciocanul“, în 22 decembrie, era unul de „rating“ maxim: 19.00 – Telejurnal. 19.25 – Ctitorii ale Epocii de Aur. 19.45 – Direcţii ale dezvoltării cercetării ştiinţifice în lumina Hotărârilor Congresului al XIV-lea, al partidului. 20.10 – Tezaur folcloric. 20.40 – Puternică mobilizare pentru îndeplinirea exemplară a planului pe luna decembrie, şi pe întregul an. 21.00 – Democraţia muncitorească, revoluţionară în acţiune. 21.20 – Din lumea capitalului. 21.35 – Ce-ţi doresc eu ţie, Dulce Românie. 21.50 – Telejurnal.
Nici la cinema nu prea aveai ce vedea, astfel că doar circuitul casetelor video în natură, între cunoştinţe şi prieteni, mai era o salvare. Astfel, potrivit programului de la cinematografele din Argeş, doritorii aveau de ales între  „Rochia albă de dantelă“ – film românesc, „Sclava iubirii“ – URSS, „Domnişoara Jiao-jiao“ – China şi „Îndrăgostiţii şi câinele" – Bulgaria.  Rătăcit printre atâtea producţii „de succes“, la Cinema „Dacia” rula, totuşi, „Rocky I“ cu Sylvester Stallone.

Revelion la cantina muncitorească şi înfierarea huliganilor de la Timişoara
 
Dacă sărbătoarea Crăciunului era interzisă, în schimb, oamenii aveau voie să se distreze ceva de Revelion. OJT Argeş pregătea pentru doritori seară festivă la restaurantele din dotare: Muntenia, BAR- Muntenia, Bulevard, Intim şi Popasul Trivale din Piteşti, Intim la Câmpulung,  Posada sau Casa Argeşeană la Curtea de Argeş, dar şi la hanurile Dumbrava, Dealul Drăganului, Albeşti, la cabanele Voina, Valea cu peşti sau Brădet. „Revelioane“ urmau să se organizeze şi la cantinele marilor întreprinderi sau la UJCOOP. Erau permise chiar orchestrele, programele artistice şi televizoarele.  
Din fericire însă, Revoluţia din decembrie 1989 a schimbat total planurile comuniste pentru Crăciun şi Revelion, dar şi pentru cele ce au urmat. Deşi evenimentele de la Timişoară aprinseseră flacăra Revoluţiei, „Secera şi ciocanul“ a avut o ultimă ediţie „specială“ chiar pe 22 decembrie, în care a redat pe larg, în paginile 1, 2 şi 3 „Cuvântarea Tovarăşului Nicolae Ceauşescu la posturile de radio şi  televiziune“ şi „Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul Judeţului Timiş“. Potrivit acestuia, Armata şi Miliţia intrau în alertă şi se interziceau întrunirile publice şi circulaţia în grupuri mai mari de 5 persoane. În acelaşi număr, sub titlul „Deplină unitate în jurul partidului, ripostă fermă acţiunilor antisocialiste, angajare responsabilă pentru continuarea neabătută a construcţiei socialiste“, erau publicate declaraţii ale oamenilor muncii din Petrochimie, uzina Colibaşi, unitatea minieră de la Câmpulung, de la Textila şi chiar CAP Teiu, care „înfierau“ acţiunile „huliganilor“ de la Timişoara care voiau să dărâme comunismul fericit!
Însă, argeşenii nici nu apucaseră să citească bine ziarul când Ceauseşcu a fost nevoit să îşi iau zborul, şi la propriu, şi la figurat, de la cârma ţării, iar postul naţional de radio şi televiziunea au început să transmită în direct Revoluţia.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI